Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
Sistemul instituţional al scaunului secuiesc Mureş 105 scaunul Sepsi Micloşoara, în Ciuc, Casin şi Giurgeu, iar în Odorhei, Cristur şi în secolul al XVII-lea, Bărduţ4 5. Despre organizarea teritorială a scaunului Mureş avem pentru această perioadă date extrem de puţine. Există doar o singură menţiune în raportul comisarilor imperiali din 1552 privind scaunul filial MiercureaFuncţionarea acestuia o putem urmări însă numai din deceniul al patrulea al secolului al XVII-lea6. El ne apare drept scaun de judecată ca prima instanţă pentru întregul scaun, nu şi ca subunitate teritorial-administrativă. Primele atestări documentare despre satele secuieşti mureşene, care formau scaunul Mureş, sunt relativ târzii. Ele datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea: Ungheni (Naradtew) în 1264, Sâncraiul de Mureş {Siculi de Sancto Rege) şi Nazna (Naznanus) în 1293, Târgu-Mureş {Novum Forum Siculorum) înjurai anului 13007. In dijmele papale din anii 1332-1336 sunt luate în evidenţă deja 42 de aşezări din “districtul” viceprotopopiatului Mureş cu parohie şi preoţi8. Dacă acceptăm estimările potrivit cărora în acea vreme în medie 2,5 localităţi formau o comunitate bisericească, numărul total al aşezărilor din scaunul secuiesc al Mureşului pe la mijlocul secolului al XlV-lea trebuia să fie în jur de 110. Date mai exacte în această privinţă nu cunoaştem decât din a doua jumătate a secolului al XVl-lea. în această perioadă numărul aşezărilor oscila înjurai cifrei de 1309 10. La începutul secolului al XVII-lea existau 132 de localităţi în scaun, iar la sfârşitul acestuia 124'°. în secolul al XVIlI-lea numărul aşezărilor scaunului s-a stabilizat la 127, care s-a menţinut până la 1849. 4 în legătură cu formarea şi locul scaunelor filiale din sânul scaunelor Secuieşti vezi mai pe larg Alexandru Pâl-Antal: Organizarea teritorial-administrativă la secui in secolul al XVl-lea, în volumul: Răscoala secuilor din anii 1595-1596. Antecedente, desfăşurare şi urmări, sub redacţia: Samu Benkő, Lajos Demény (redactor responsabil) şi Károly Vekov, Editura Academiei R. S. România, Bucureşti, 1978, p. 58-82. 5 Székely Oklevéltár (Culegere de documente secuieşti), p. 99. (în continuare se va cita: SzOkl). 6 Sándor Pál-Antal, Arhiva Scaunului Mureş, în Studii de istorie a naţionalităţilor conlocuitoare în România şi a înfrăţirii lor cu naţiunea română. Naţionalitatea maghiară, voi. I, Editura Politică, Bucureşti, 1976, p. 20. 7 Sándor Pál-Antal - dr. Miklós Szabó: Legrégebbi Maros megyei településeink (Cele mai vechi aşezări pe teritoriul actualului judeţ Mureş), în A Maros megyei magyarság történetéből (Din istoria maghiarilor din judeţul Mureş), Marosvásárhely, sub redacţia Sándor Pál-Antal - dr. Miklós Szabó, Editura Mentor, 1997, p. 19-21. Localităţile în cauză sunt următoarele: Band, Berghia, Beu, Căluşeri, Cioc, Corunca, Cristeşti, Culpiu, Curteni, Eremieni, Emei, Fântânele, Feketeluk (dispărut), Gălăţeni, Hărţău, Hodoşa, Ivăneşti, Lăureni, Mădăraşul de Câmpie, Mitreşti, Murgeşti, Nicoleşti, Oroiul Seciusec, Pănet, Porumbeni, Roteni, Sărăţeni, Sâncraiul de Mureş, Sângeorgiu de Mureş, Sântana de Mureş, Sântana Nirajului, Sântioana de Mureş, Sânvăsâi, Suveica, Şincai (fost Şamşud), Ştefăneşti, Tg. Mureş, Troiţa, Ungheni, Vălenii (fost Oaia). 8 Documente privind istoria României. C. Transilvania, Veac XIV, voi. III, p. . 9 în anul 1567 au fost conscrise pentru repartizarea dărilor 131 de localităţi mureşene, dintre care două târguri: Târgu-Mureş şi Miercurea Nirajului. în acelaşi timp. în cazul a trei localităţi - Stejeriş, Satul Mic (Kisfalud) de lângă Târgu-Mureş şi Tofalău - s-a menţionat că sunt depopulate (cf. SzOkl, II, 216-218). Satul Mic nu s-a mai repopulat, teritoriul său fiind înglobat oraşului Târgu-Mureş, ca prediu. 10 Sándor Pál-Antal, Marosszék önkormányzata a XVII. században (Autonomia scaunului Mureş în secolul al XVII-lea), (în continuare: Marosszék), mss., p. 2-3.
