Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Elite
240 Ioan-Aurel Pop Nu există nici o dovadă clară despre o altă origine decât cea fagărăşeană a familiei Mailat6- Dimpotrivă, calitatea de boieri - nedobândită de la regii Ungariei, ci moştenită de la domnii Ţării Româneşti7, de pe când aceştia stăpâneau Făgăraşul - alături de alte mărturii pledează ferm pentru originea locală (din ţara Oltului) a familiei. Ştefan Mailat s-a mişcat în tinereţe în anturajul regelui Ludovic II (1516-1526), care i-a fost şi naş la menţionatul său botez catolic, a fost în relaţii foarte bune cu Nicolaus Olahus, secretarul regal şi marele umanist şi a ajuns cumnat al lui Torna Nádasdy, viitorul palatin al regelui Ferdinand de Habsburg8. în 1525, tânărul boier şi nobil fagărăşean era prim "stolnic" (magister coquinae) şi, în 1526, "postelnic" şi "logofăt" (cubicularius et dispensator noster) la curtea regelui Ludovic II. în această din urmă calitate, el ia parte la lupta de la Mohács (29 august 1526), încercând zadarnic să salveze regatul, scapă ca prin minune şi duce la Buda vestea dezastrului. Din 1526, Ungaria a avut doi regi, anume pe loan Zápolya, fost voievod al Transilvaniei şi pe Ferdinand de Habsburg. Ştefan Mailat, alături de Torna Nádasdy, loan Zalay şi de mulţi alţii, se declară adept al lui Ferdinand, cu speranţa că apropirea de Carol Quintul va salva ţara de asalturile otomane şi cu gândul la multele avantaje personale viitoare. Ca urmare, Mailat este răsplătit de Ferdinand cu titlul de domn al Făgăraşului in spe Ş> ajunge efectiv comandant - împreună cu Zalay - al cetăţii Pojon (Bratislava). Din acest moment (1526), până la ocuparea de către turci a Ungariei centrale (1541) - şi chiar mai târziu - destinul ţării va fi zbuciumat şi tragic, iar nobilii transilvăneni vor trece adesea dintr-o tabără în alta, după cum le dictau interesele9- Este ceea ce observă şi cronicarul contemporan, G. Szerémi, când arată că "aceşti transilvăneni îşi schimbau adesea credinţa lor, când spre regele loan, când spre Ferdinand"10- Mailat însuşi a avut o astfel de conduită: în 1528, după un an şi jumătate de slujbă pentru Ferdinand, el trece de partea lui Zapolya, dar în scurt timp revine alături de Habsburg; la sfârşitul anului 1531, prin unele acţiuni, pare să fie iarăşi de partea lui Zapolya, pentru ca în 1533 să se manifeste din nou drept aderent al lui Ferdinand; la 1534, trece alături de loan Zapolya, iar adunarea stărilor din 28 octombrie, acelaşi an, îl alege voievod al Transilvaniei, funcţie pe care o deţine până în 1540 (în anii 1539-1540 a avut drept coleg de voievodat pe Emeric Balassa); jn 1540, înainte de moartea regelui loan, Ştefan Mailat revine alături de Ferdinand. în vara anului 1541, în urma unor uneltiri ale inamicilor (Gheorghe Martinuzzi, Petru Rareş, turcii şi alţii), Mailat este prins şi dus la Constantinopol, unde moare în 1550, după o detenţie de circa zece ani. Mulţi l-au numit trădător şi făţarnic, dar şi patriot, 6 S-a sugerat, pe baza unei coincidenţe de nume, că Mailateştii fâgărăşeni ar proveni din Banat. Vezi ibidem, p. 621-624; P. Binder, op. cit. (vezi nota 1), p. 302. 7 Regii Ungariei nu au conferit niciodată calitatea de boier şi nici pe cea de cnez în evul mediu (secolele XIII-XV), ci, în multe cazuri, au recunoscut tacit sau prin documente scrise această calitate, provenită din specificul unui feudalism local românesc, de model bizantino-slav. 8 Pentru biografia lui Ştefan Mailat, date relativ complete se găsesc la O. Popa, op. cit. (vezi nota 1), passim. 9 Pentru exemplificări, vezi loan-Aurel Pop, Mărturii documentare privind nobilimea din Haţeg în conflictul dintre loan Zapolya şi Ferdinand de Habsburg, în AIIA Cluj-Napoca, XXVI, 1983-1984, p. 333-343. 10 G. Szerémi, Epistola de perdicione regni Hungarorum, 1484-1543, Pest, 1857, p. 299.
