Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Elite
Ştefan Mailat şi ţara (cu cetatea) Făgăraşului 241 dornic de salvarea ţării sale. La un moment dat, scârbit, alături de alţii, de luptele intestine care aduceau ruina regatului, Ştefan Mailat s-a aflat între liderii unei "ligi a patrioţilor", care-1 voia drept rege pe acela dintre cei doi rivali care ar putea salva şi apăra patria, care ar fi capabil de fapte, nu doar de vorbe. Nu este mai puţin adevărat că, pe fondul rivalităţilor interne şi externe, domnul Făgăraşului s-a gândit serios şi la desprinderea Transilvaniei de Ungaria şi la transformarea sa într-un principat condus de el însuşi. De-a lungul vieţii, boierul (şi nobilul) Mailat a purtat cu mândrie constantă un singur titlu, anume acela de "liber domn al Ţării Făgăraşului" (liber dominus Terrae Fogaras) sau "domn veşnic al Ţării Făgăraşului" (perpetuus dominus Terrae Fogaras)- Cetatea şi ţinutul Făgăraşului i-au fost lui Mailat adevărata ţară, adăpostul perpetuu, scutul de apărare în momentele dificile. Nicolaus Olahus scrie despre Făgăraş: "Cetatea aceasta este ca şi un mic ducat. Supuşii ei sunt boierii români, care îl ascultă (respectă, cinstesc) pe domnul cetăţii ca pe un principe"11. La momentul când scria Olahus, acel domn respectat ca un principe, la care se gândea umanistul, era tocmai Mailat. El a stăpânit intr-un fel sau altul Făgăraşul - cea mai puternică cetate din sudul Transilvaniei şi domeniul său - între 1528 şi 1541. Demersurile românului pentru dobândirea cetăţii au început încă din 1526, după moartea regelui Ludovic II la Mohács. Atunci, Ştefan Mailat, Toma Nâdasdy şi loan Zalay s-au prezentat cu tezaurul regal (capturat după ascunderea sa de către loan Bornemissza la Pojon) înaintea lui Ferdinand la Buda. Drept răsplată, lui Mailat i se promite Făgăraşul, pe care-1 doreau însă şi saşii (care aveau danie regească în acest sens de la 1472) şi Nicolae Gerendi, episcopul Transilvaniei. însă fagărăşeanul insistă cu mijloace variate pe lângă suveran, pentru atingerea scopului său12 13, s-au păstrat două documente date la 12 martie 1527 (infesto beati Gregorii pape)'3, prin care Ştefan Mailat se angaja "pe credinţa, omenia şi onoarea sa" să restituie oricând va fi nevoie cetatea Făgăraşului regelui Ferdinand, adică "domnului meu preamilostiv" (vezi anexa). Unul din documente este mai dezvoltat; prin el, "familiarul curţii regeşti mărturiseşte şi promite" regelui, "sub credinţa şi cuvântul de bun bărbat şi omenia mea", că, primind cetatea Făgăraşului numai spre pază (supravéghere), atunci când ea va fi cerută înapoi, el o va reda şi restitui în mâinile maiestăţii sale sau ale trimisului său, "fără întârziere, excepţie, tergiversare sau orice altă scuză" şi fără "vicleşug şi înşelăciune sau orice altă manevră obscură". Al doilea înscris este un angajament similar, dar mai scurt (o variantă a celuilalt). în el, emitentul, adică Ştefan Mailat, nu mai aminteşte că cetatea i-a fost încredinţată doar în "custodie" (pază), ci promite numai că o va restitui regelui, "fără nici o contradicţie", când acesta o va cere înapoi. Cele două variante arată dorinţa boierului din Comăna de a avea în orice condiţii Făgăraşul. Nepomenind în a doua variantă preluarea cetăţii 11 Nicolaus Olahus, Hungária et Atila, ed. A. F. Kollarius, Vindobonae (Viena), 1763, cap. XV, paragr. V; Maria Hóiban, Călători străini despre Ţările Române, voi. I, Bucureşti, 1968, p. 493; Umanistul Nicolaus Olahus (Nicolae Românul) (1493-1568). Texte alese, studiu introductiv şi note de I. S. Firu, Comeliu Albu, Bucureşti, 1968, p. 124. Despre structura socială şi etnică românească a Ţării Făgăraşului, similară structurii ţării Româneşti, vezi David Prodan, Boieri şi vecini în Ţara Făgăraşului în secolele XVI-XVII, în AII Cluj, VI, 1963, p. 161-312. 12 O. Popa, op. cit. (vezi nota 1), 1931, nr. 5, p. 410-412. 13 Österreichisches Staatsarchiv. Abteilung 1: Haus-, Hof- und Staatsarchiv Viena, fond Hungarica, cutia 8, pachet A, f. 61r, 62r.
