Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Elite
236 Adrian A. Rusu arhitecturii militare din Italia s-au petrecut la vremea în care era un personaj mult prea neînsemnat sau prea sărac pentru a materializa un proiect transferat de acolo. Pe lângă construcţiile propriu-zise, cetatea şi castelul de la Hunedoara au avut o anume zestre, despre care referinţele istoriografice vorbesc extrem de puţin. Se cunoştea o piesă excepţională, întreagă, respectiv o cahlă cu cavaler în turnir, aşezat sub un superb ancadrament gotic, care a fost găsită cu prilejul şantierelor de restaurare de la începutul veacului119. Piesa a dispărut între timp fără urme. Alte descoperiri de cahle, cu destule detalii mai sunt semnalate şi în anul 1870120. Pentru prima piesă s-ar putea spune că aparţine unei perioade care se fixează foarte aproape după decesul lui loan de Hunedoara, despre celălalt grup, doar că aparţineau vag secolului al XV-lea. Nici un fel de cercetări mai noi nu ne-au ajutat să avem la dispoziţie noutăţi pe baza cărora să precizăm dacă sobele, cele mai sigure elemente de utilizare ale unor spaţii nobiliare, au fost sau nu montate din timpul care ne interesează aici. Ceea ce este încă sigur, este că, indiferent de câtă investiţie a fost făcută în cetate, în vremea lui loan de Hunedoara, probabil şi datorită unor şantiere continue, ea nu a devenit niciodată o adevărată rezidenţă folosibilă. Vom mai adăuga încă o apreciere care rezultă din poziţia periferică a localităţii faţă de marile căi de comunicaţie. Atât timp cât a rămas în funcţii politice cheie, loan de Hunedoara a preferat întotdeauna mai mult Timişoara121. în aceste condiţii, investiţia în castelul familiei însemna poate numai asigurarea pentru timpurile care ar fi putut să vină, într-un viitor oarecare, timpuri pe care, personajul nostru nu le-a mai apucat din cauza morţii. Die Anfänge der Familie von Hunedoara (Zusammenfassung) Die erste wieder aufgenommene Frage ist jene des Namens des ersten großen Vertreters der Familie von Hunedoara (Hunyádi). Es ist wohlbekannt, daß die rumänische Historiographie üblicherweise den Namen Iancu von Hunedoara benützt. Dieser heutige Gemeinplatz ist das Ergebnis einer überraschenden Konjunktur die, wegen Abswesenheit oder Unzugänglichkeit zu einigen der Zeitgeschichte gehörenden Daten, in allen Einzelheiten kaum verstanden werden kann.Dem näheren Beobachter der ersten Hälfte des 15. Jh. ist es bekannt, daß keine einzige lateinische Urkunde den Namen unseres Helden anders als loan von Hunedoara wiedergibt. Demzufolge hätte die Frage sehr einfach lauten sollen: dieser war der im betreffenden Zeitalter sogar vom Besitzer gebrauchte Name, also wär keine zusätzliche Verbesserung, Verdoppelung oder Umdeutung nötig gewesen. Laut Erörterungen (Şt. Pascu, C. Mureşanu), sei der Name durch den 119 I. Möller, op. cit. (vezi nota 99), p. 87, fig. 55; V. Vătăşianu, op. cit. (vezi nota 97), p. 754, fig. 721. 120 A. A.Rusu, Cahle din Transilvania (II), în Arheologia Medievală, I, 1996, p. 125. 121 Vezi în acelaşi sens, A. Kubinyi, Nagybirtok és főúri rezidencia Magyarországon a XV. század közepétől Mohácsig, Ín A Topolcai városi Múzeum közleményei, Topolcsa, 2, 1991 (1992), p. 214.
