Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)

Fontes

Rudolphi Bzensky - ‘Relatio de Ecclesia Transylvana’

301

facându-ne să ne gândim la romanticul Eminescu şi la al său poem de mare suflu ‘Memento mori1. Desigur, cu mult înainte de fundamentarea cu adevărat ştiinţifică a lingvisticii comparate indo-europene (în prima jumătate a secolului al XIX-lea) înercările lingvistice în domeniul etimologiilor şi al originii cuvintelor nu ne pot face decât să zâmbim cu condescendenţă: atunci când ne spune că urmaşii lui Zoltán la conducerea Transylvaniei au păstrat credinţa catolică până la anul 1519, adică data apostaziei lui Luther, îi numeşte pe aceştia voievozi şi pretinde că acest cuvânt este de origine ... ilirică!

2.2.2 Această ultimă frază a primului paragraf face legătura cu paragraful al doilea, a doua parte a preambulului istoric, cel care prezintă partea întunecoasă a efigiei religioase a vechii Transilvanii: ţara stricată de erezia luterană, urmată apoi, ca un puhoi, de altele, care au adus nu numai sfâşierea trupului bisericii unice, dar şi războaie, sărăcie şi ruină53. Evenimentele legate de pătrunderea luteranismului în oraşele săseşti, în primul rând la Sibiu, prin intermediul cărţilor tipărite aduse de negustori, măsurile ineficiente luate de regele Ungariei şi de arhiepiscopul de Strigoniu împotriva adepţilor lui Luther, arderea cărţilor luterane în piaţa publică, ameninţarea cu arderea pe rug a ‘ereticilor’, excomunicările, toate rămase fără ecou, din pricina catastrofei de la Mohács din 1526, contraofensiva luteranilor sibieni care au alungat pe catolici din oraş54 şi din ţinuturile dimprejur, “corupând plebea de la sate”, sprijinirea ereticilor de către dregătorii cetăţii, domnia catastrofală a lui loan Zápolya, care a coincis cu tributul ruşinos plătit turcului, urmată de domnia şi mai nefericită pentru catolici a fiului acestuia, care a însemnat năpădirea ţării de ‘arianism’, rătăcire care îl va cuprinde până la urmă şi pe Iohannes Sigismundus, voievodul regal cum îl numeşte Bzenszky, de Calvinism, care va aduce pe tronul principatului doar principi calvini vreme de nouăzeci de ani, de anabaptişti, care au adus cu ei rituri barbare, se perindă cu repeziciune prin faţa nostră, într-o suită sumbră, menită să descurajeze. Este remarcabilă puterea de esenţializare a cronicarului iezuit, care, cu o pană sigură, schiţează doar amănuntul esenţial, lăsând restul să se desfăşoare de la sine: desigur că această sinteză nu ar fi fost posibilă, dacă acesta nu ar fi dezvoltat în prealabil aceste evenimente în Transylvaniae Aetas Quarta ... şi mai ales pe parcursul a mai multor cărţi din Syllogimaea .. .55.

53 § II Corruptus Haeresi <Status>.

54 § II, ff. [64]r-[64]v: ‘Ab A.C. 1519 libelli Haeretici a Luthero in Metropolim Transylvano-Saxonum Cibinium (Hermanstadt) per Mercatores transmissi, hanc civitatem, grassante veluti peste, foedum in modum corrumpebant, nihil contra proficientibus Regiis inhibitionibus, Ecclesiasticis excommunicationibus, Librorum Luthericorum in publico Cibiniensis foro incinerationibus etc. - totamque sensim Transylvaniam Controversiis fidei adeo replebant, ut A.C. 1526. dum Clerus ad Bellum Turcicum, Regis Hungáriáé exercitum aucturus, cum Transylvano Vayvoda Ioanne de Zápolja egredi coactus fuit, in quo etiam Ludovicus Rex cum ecclesiae Hungáriáé Capitibus interiit) praedominari posse, Lutharanam Haeresim vix dubitaretur, quod et factum, nam et Catholicos e Transylvanicis / [64]v Urbibus proscribere ausa fuit.

55 Pătrunderea ‘ereziilor’ în Transilvania constituie subiectul amplu al cărţilor III, IV şi V din Syllogimaea ...: Svllogimaeorum Transvlvanae Ecclesiae Liber Tertius. De Transylvanis in haeresim Lutheranam prolapsis; Svllogimaeorum Transvlvanae Ecclesiae Liber Quartus. De augmento haeresum vivente Stephano (nominato deinceps Ioanne Sigismundo) filio Ioannis de Zapolja;