Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Fontes
302 Vasile Rus în partea a doua a paragrafului, cronicarul trasează cu discreţie primele raze luminoase legate de rezintenţa opusă de către catolici, care prefigurează renaşterea catolicismului în Transilvania, descrisă în paragrafele următoare: în ciuda exilării de către regina Isabella a lui Paulus Bornemissza, episcopul catolic al Transilvaniei, fapt grav în urma căruia scaunul episcopal va rămâne vacant vreme de un secol şi jumătate, în ciuda alungării călugărilor din ordinele catolice din mănăstiri (fapt în urma căruia, mulţi călugări apostaţi au devenit adepţii ereziilor), în ciuda decăderii clerului (mulţi preoţi se căsătoreau, sau ţineau concubine), au existat şi semne ferme de rezistenţă, mai ales în Ţara Secuilor, unde dăinuiau în continuare călugării franciscani56, supravieţuiau numeroşi preoţi catolici în parohiile lor: această regiune a rămas astfel bastionul catolicismului57. Totuşi, cel mai mare sprijin pentru catolicii transilvani, aducător de mângâiere şi de alinare în momente de grele cumpănă, a venit din partea Societăţii lui Isus, care ‘a fost adusă <în Transilvania> în anul 1579 şi aşezată la Cluj şi Alba Iulia de către pricipii catolici din familia Bâthori’; iezuiţii au înălţat aici gimnazii, la Cluj chiar o academie, şi au reconfortat din temelii moralul decăzut al stării catolice58. Dar soarta iezuiţilor nu a fost deloc una uşoară: lipsiţi de dreptul de a purta propriul lor veşmânt, ei oficiau doar ‘transvestiti’, supuşi în repetate rânduri presiunilor stărilor reformate, nevoiţi să plece chiar în exil, dar reîntorcându-se de fiecare dată, supravieţuind în condiţii vitrege, până când, prin diploma leopoldină din 1687, situaţia Transilvaniei s-a schimbat radical, iar sub oblăduirea trupelor imperiale austriece şi iezuiţii au putut reveni la vechiul lor veşmânt tradiţional, numărul lor crescând chiar prin venirea, pentru prima dată în istoria lor, a preoţilor militari iezuiţi (castrenses capellani), unul dintre ei fiind însuşi Bzenszky, care au răsturnat raportul de forţe pe plan confesional, mai ales la Sibiu, cel mai greu încercat în secolul trecut59. Deşi titlul opusculului este Relatio de Ecclesia Transylvana, el nu se referă < de fapt la situaţia ecleziastică generală a Transilvaniei între 1687 şi 1701, ci aşa cu rezultă încă din cele două paragrafe ale preambulului, la dieceza catolică a Transilvaniei (asta trebuie să înţelegem prin Ecclesia Transylvana) şi la renaşterea Svllogimaeorum Transvlvanae Ecclesiae Liber Quintus. De vario religionis eventu sub successoribus principibus ab anno 1576 ad 1690. De asemenea, luptei stării catolice transilvănene cu molima ereziilor îi fuseseră dedicate numeroase capitole din Transylvaniae Aetas Quarta ...: Caout 3. Ioanne Vajvoda irepsit in Tran<sylva>niam Lutharanismus; Caput 4. Haereses intulerunt confusionem Tran<sylva>niae; Caput 8. Querelae et Decreta contra Lutharanismum etc. etc.. 56 Seraphicus Divi Francisci Ordo. 57 § II, f. [64]v: ‘anxie etiam Parochiales nonnullae Ecclesiae suis curatis provisae perdurabant, ipsorumque spirituali auxilio, Incolae in fide Catholica conservabantur, ea felicitate, ut etiam nunc plures Catholicos numeret sola Siculia, quam reliqua Transylvania’. 58 § II, f. [64]v: ‘A Bathoriis quidem Principibus Catholicis A.C. 1579. inducta fuit, fundataque Claudiopoli, et Albae Iuliae Societas Jesu, quae plurimum refocillabat languentem statum Catholicum, ereyitque ibidem Gymnasia, et Claudiopoli quoque Academiam’. 59 Deşi o parte din informaţiile prezentate aici vor apărea doar în paragraful al treilea şi chiar în următoarele, ele referindu-se la renaşterea stării catolice în Transilvania odată cu resuscitarea misiunilor părinţilor iezuiţi, ele pot fi totuşi extrase din primele fraze ale lui H, care reiau, printre altele, unele informaţii din paragraful al doilea din Relatio ....
