Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Societate
Iluminatul artificial în Transilvania - sec. XI-XVI 89 pentru vehicularea pe scară largă a acestor tipuri de sfeşnice. Din modelele văzute de noi în mediul bizantin şi raportându-ne la exemplele oferite de etnografie, aceste piese fixau lumânarea în două moduri: prin introducerea sa într-un cilindru de înmănuşare sau cu ajutorul unui spin (ac) de metal ascuţit, fixat în poziţie verticală în capătul superior al sfeşnicului. Sfeşnicele din lemn au constituit şi obiect al tranzacţiilor comerciale. Astfel, în două rânduri, la 1618, iar apoi un an mai târziu, negustorii clujeni importă sfeşnice de lemn din Viena74. Avem în acest sens o mărturie, este adevărat mai târzie, care certifică utilizarea acestor tipuri de piese chiar de către păturile sociale înstărite şi mai mult, procurarea lor în unele cazuri de la distanţe apreciabile. Sfeşnice realizate din lemn au putut fi prezente şi printre piesele denominate simplu drept “sfeşnice” realizate de către negustorii ardeleni pentru piaţa din Moldova şi Ţara Românească sau printre cumpărăturile de sfeşnice făcute de către târgoveţii munteni ori moldoveni chiar în Transilvania75 76. Realizate din fier, bronz, cupru, cositor, argint sau argint aurit, sfeşnicele metalice sunt piesele cele mai bine reprezentate în Transilvania. Datele pe care le deţinem în legătură cu această categorie de sfeşnice ne sunt relevate de către piesele păstrate în colecţiile muzeale ardelene, de inventare particulare ori domeniale - nobiliare, episcopale şi mănăstireşti şi, într-o măsură mai restrânsă, de către iconografia epocii, respectiv de studiul raporturilor comerciale, de import sau export, ale Transilvaniei medievale. Producţia acestor tipuri de dispozitive de iluminat pare să fie şi pentru mediul ardelean una relativ timpurie. Atestarea începând cu secolele XII-XIII, într-o serie de centre rurale sau preurbane a unor meşteşugari fierari {ferri fabri, ferri fusores, laboratores)16, prezenţa a numeroşi meşteri în rândul recent sosiţilor colonişti saşi - care aduc cu ei o tradiţie distinctă a culturii materiale şi o întreagă gamă de modele artistice specifice mediilor germane precum şi conservarea câtorva piese încadrabile tipologic acestei epoci77, constituie argumente în sprijinul unei atari ipoteze. Deşi sub raport cantitativ numărul pieselor cunocute este redus, gama variată ca forme, mărimi sau decoruri în care apar aceste sfeşnice metalice sugerează utilizarea lor pe o scară largă şi medii sociale foarte diferite - lumea rurală sau cea a târgurilor şi a centrelor urbane, medii nobiliare ori eclesiastice. Tipologic, principala clasificare a sfeşnicelor medievale de metal rezidă din modul de prindere al lumânării. Apar în acest sens două categorii de sfeşnice - piese care fixează lumânarea prin intermediul unui spin metalic (sfeşnicele tip ac) şi dispozitive care susţin lumânarea cu ajutorul unui manşon tubular (sfeşnicele tip inel). Aceste tipuri de sfeşnice prezintă numeroase variante, putând avea unul, două sau mai multe braţe. Dacă pentru lumea medievală europeană este acceptată în general apariţia mai 74 Fr. Pap, Obiecte de uz casnic şi personal în importul clujean (prima jumătate a secolului XVIIj, în Acta Musei Napocensis, XX, 1983, passim. 75 R. Manolescu, Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei... , p. 148-149. 76 Şt. Pascu, op. cit., p.21 şi urm. 77 A se vedea infra p. 16.
