Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Societate
90 Cosmin C. Rusu timpurie a sfeşnicelor tip ac în raport cu cele de tip inel, acestea din urmă înlocuind treptat prima categorie78, pentru Evul Mediu transilvan orice apreciere legată de această etapizare este încă prematură (deşi ambele tipuri de piese apar în mediile ardelene). Acelaşi spaţiu european oferă şi pentru sfeşnicele metalice şansa întocmirii de serii tipologice bine încadrate cronologic, care redau genealogia acestor piese încă din perioada postromană. Această oportunitate nu se concretizează din păcate şi pentru spaţiul intracarpatic, numărul redus de piese păstrate, majoritatea cu caracter de unicat, nepermiţând atari intreprinderi. Cele mai simple sfeşnice metalice transilvănene sunt din fier forjat, fiind realizate dinr-o mica bară având unul dintre capete aplatizat şi prelucrat în forma unui manşon alungit (pentru fixarea lumânării), celălalt fiind în genere ascuţit şi torsionat în funcţie de utilitatea piesei; astfel, acest tip de piese se subîmpart în două categorii principale: sfeşnice pentru fixat în perete sau pe lemnăria care îmbracă zidul unei încăperi (sfeşnicul aplică)79 sau sfeşnice care se fixau într-un suport de lemn ori direct în lemnul mesei80. Astfel de sfeşnice au fost descoperite, în câte un singur exemplar, la cetatea de la Lita (jud. Cluj), la mănăstirea dominicană de la Vinţu de Jos (jud. Alba) şi la Sălişte (jud. Sibiu). Piesa de la Lita81 are tija de secţiune patrată, vârful acesteia fiind puternic torsionat. Diametrul manşonului este de 1 cm, înălţimea totală a piesei fiind de 7 cm. Datarea sa este aproximată la secolul al XVI-lea. Piesa a fost greşit considerată drept un simplu “tirbuşon”82. Sfeşnicul de la Vinţu de Jos, din care s-a păstrat doar tija şi începutul manşonului (dezvoltat perpendicular pe axul tijei), face parte se pare din categoria sfeşnicelor aplică, fixate pe un perete sau pe un suport vertical. Din păcate piesa nu poate fi datată cu exactitate, încadrarea ei cronologică fiind circumscrisă larg, secolelor XVXVI83. în ceea ce priveşte piesa de la Sălişte şi aceasta a fost greşit catalogată, fiind consicerată otic de plug84. Analizată şi de către noi, piesa pare însă mai degrabă un sfeşnic simplu, păstrat fragmentar, atât în partea superioară, a manşonului, cât şi în cea inferioară, a tijei, aceasta din urmă puternic aplatizată. Analogii pentru acest tip de piese se găsesc în Moldova, la Baia, datate întro perioadă cuprinsă între secolul al XIV-lea şi a doua jumătate a celui următor85. Această categorie de sfeşnice simple, uşor de confecţionat, au fost utilizate probabil dintr-o perioadă mai timpurie şi în mediul transilvan, achiziţionarea lor fiind accesibilă unor largi categorii sociale. Deocamdată însă astfel de descoperiri lipsesc, dar, raportarea la spaţiile vecine - Moldova sau Regatul Ungariei, unde apar 78 N. J. G. Pounds, op. cit., p. 190. 79 Dicţionar de artă. Forme, tehnici... , p. 31. 80 A se vedea şi piesele descoperite la Baia la Eugenia Neamţu, V. Neamţu, Stela Cheptea, Contribuţii la cunoaşterea mijloacelor de iluminat... , p. 213-214. 81 Colecţia de istorie medie a M. N. I. T. din Cluj-Napoca, nr. inv. 24459. 82 Conform aprecierii domnului P. Gyulai. 83 Datorăm mulţumiri domnului A. Rusu pentru semnalarea acestei piese. 84 P. Munteanu Beşliu, op. cit., p.18. 85 Eugenia Neamţu, V. Neamţu, Stela Cheptea, Contribuţii la cunoaşterea mijloacelor de iluminat... , p. 213-214 şi ilustraţia aferentă.
