Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Elite
64 Ioan-Aurel Pop fiul lui Petru, a fost ţinută de "viteazul bărbat, magistrul Gheorghe zis Bubek, cavaler al curţii regelui"5. Pentru început, este uşor de observat că toate actele rezumate mai sus au câteva elemente comune: ele au acelaşi emitent, anume pe Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc şi se referă la aceeaşi adunare generală a Transilvaniei ţinută la 20 mai 1355; de altminteri, toate înscrisurile în discuţie sunt datate în funcţie de adunarea generală pomenită (trei în a patra, unul în a cincea şi altul în a şasea zi a adunării respective); de asemenea, toate documentele au în atenţie rezolvarea unor pricini private, cele mai multe referitoare la stăpânirea asupra pământului; ar mai reieşi, la o primă privire, că adunarea generală din 20 mai 1355, de la Turda, a funcţionat doar ca for de judecată. Insă lectura mai atentă a documentelor oferă şi alte detalii importante. In afara judecăţilor sau a rolului de for judiciar suprem al Transilvaniei, adunarea a mai îndeplinit cel puţin două funcţii: 1) cea de receptare şi de publicare a unei diplome regale prin care suveranul plasa cinci indivizi (pe fiii lui Simion de Sânger) direct sub jurisdicţia voievodului şi 2) cea de aplicare a unei măsuri regale generale, anume măsura de anulare a tuturor punerilor în veşnică stăpânire. In primul caz, reiese că regele Ludovic I ar fi adresat o scrisoare voievodului (sau adunării) prin care anunţa decizia sa în legătură cu fiii lui Simion de Sânger. Scrisoarea a fost înfăţişată voievodului (coram nobis exhibitis) în adunarea generală de la Turda. Nu se spune cu ce scop s-a făcut acest lucru; actele regeşti nu aveau nevoie de nici un fel de "ratificări"; dacă s-a făcut cu scopul aducerii la cunoştinţa celor interesaţi, atunci de ce voievodul mai redactează un act către toţi subalternii săi care nu mai aveau dreptul să-i judece pe acei fii ai lui Simion de Sânger? Sau poate adunarea Transilvaniei ţinea o evidenţă a unor astfel de scutiri, care, mai târziu, vor fi înscrise în protocoalele sale? Probabil că explicaţia este mai simplă: forul de judecată cel mai înalt din voievodat era însăşi adunarea ţării prezidată de voievod, ceea ce însemna că, de-atunci înainte, fiii acelui Simion de Sânger urmau să fie judecaţi, în primă instanţă, tocmai înaintea acestui for. Prin urmare, regele va fi scris voievodului (şi adunării) despre acest privilegiu sau imunitate a celor cinci în faţa forurilor inferioare celui voievodal, despre plasarea lor direct sub jurisdicţia adunării prezidate de voievod, iar acesta din urmă şi-a avertizat subalternii (vicevoievod, comiţi şi castelani, slujbaşi) să nu încalce decizia regală ("să nu îndrăzniţi a judeca sau a sili pe sus-zişii fii ai lui Simion să stea în faţa judecăţii voastre în nici o pricină"). De altminteri, era o regulă ca scrisorile regeşti - rămase în original la destinatari - să se comunice public în adunarea nobililor comprovinciali interesaţi. In documentul din 26 mai 1355, se mai face însă o precizare deosebită privind rostul adunării începute la Turda la 20 mai: se spune că adunarea se ţinuse "în numele domnului nostru regele, în temeiul scrisorii sale prin care, de data aceasta, a anulat <toate> punerile în veşnică stăpânire"9 10. Să înţelegem de aici că regele a convocat adunarea prin acelaşi act prin care anunţa anularea tuturor punerilor în veşnică stăpânire? Sau poate că adunarea a fost convocată tocmai în scopul principal 9 Ibidem, p. 322-325, nr. 311. 10 Ibidem, p. 325-326, nr. 312.
