Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Opinii
164 Radu Mârza Ploieşti concentra trupe pentru lupta antiotomană; ba chiar ar fi dat dovadă de laşitate în timpul luptei de la Şelimbăr12. După intrarea "triumfală" în Alba Iulia (triumfală, fastuoasă, dar lipsită de aclamaţiile poporului13), Mihai Viteazul este "ales" principe al Transilvaniei şi ia primele măsuri politice. Paginile cronicii lui Szamosközy sunt străbătute ca un leitmotiv de ideea că noul principe intenţionează "să taie pe nobili", "să stârpească pe nemeşii din Ardeal, ca să rămână numai românii şi sârbii"14. Aparent vroia să pedepsească Stările pentru încălcarea tratatelor de cedare a Transilvaniei către Imperiul Habsburgic şi pentru rebeliunea contra împăratului, stăpânitorul legitim al ţării, dar adevărata cauză era credinţa calvină sau ariană a nobililor şi, adaugă cronicarul citându-1 pe nunţiul papal Malaspina, dorinţa voievodului de a le confisca averile. Cronicarul notează că la aceste lucruri Mihai Viteazul era îndemnat de Teodosie Rudeanul ("om bătrân, răutăcios cu Ungurii") şi Banul Mihalcea şi repetă de câteva ori faptul că Radu Cluceml a fost cel care l-a convins în sens contrar pe domnitor15. Intenţia lui Mihai Viteazul de "a tăia pe nobili" trebuie înţeleasă nuanţat. Domnitorul nu putea proceda la exterminarea fizică a nobilimii, ci l-ar fi putut interesa o acţiune de confiscare a domeniilor ei şi o reconsiderare a sistemului constituţional, aceasta încadrându-1 în cadrul mai larg al Contrareformei. Este cert faptul că Mihai Viteazul viza (desigur şi la sugestia Pragăi şi încurajat fiind de episcopul catolic Náprágyi Demeter al Albei Iulia) reformarea componentei confesionale (excluderea calvinismului şi unitarianismului, menţinerea luteranismului - saşii erau aliaţii tradiţionali ai Habsburgilor!, nu pe linie confesională, ci etnică, reabilitarea catolicismului şi includerea ortodoxiei) şi a celei etnice (includerea românilor) a sistemului constituţional16. Nu trebuie uitat nici că în Transilvania exista o partidă catolică, prohabsburgică şi antiotomană, care era posibil să fi încurajat venirea lui Mihai Viteazul17. Nesiguranţa resimţită de Szamosközy (asemeni contemporanilor săi) şi care a accentuat starea de spirit antiromânească a fost, după cum ne spune cronica, complotul pregătit de domnitorul muntean împreună cu "ducele de Chiev" (nobilul mtean Constantin de Ostrog) şi cu "craiul muscălesc", complot care urmărea atacarea Poloniei, adică a statului de care tabăra "neutrilor" ardeleni se simţea foarte legată (cu siguranţă aici trebuie situate şi simpatiile politice ale lui Szamosközy). Arhiducele Maximilian de Habsburg, consecvent candidat la tronul polon, urma să intre în Silezia, ca să "ia regatul leşesc"18, dar ceea ce ne interesează mai mult este scopul final al lui Mihai Viteazul, al "ducelui de Chiev" şi al "craiului muscălesc": "ca să poată lăţi mai bine credinţa ortodoxă", "să răspândească credinţa 12 Ibidem, p. 118-120. 13 Makó Mária, op.cit., p. 236-237. 141. Crăciun, op.cit., p. 119, 127, 131, 138-139. 15 Ibidem, p. 131,138-139. Vezi şi Ştefan Andreescu, Mihai Viteazul şi Roma, în Revista Istorică, V, 1- 2, 1994, p. 54. 16 Vezi Pompiliu Teodor, Politica ecleziastică a lui Mihai Viteazul în Transilvania, în Revista Istorică, tom IV, nr. 5-6, 1993, p. 473^189. 17 Makó Mária, op.cit., p. 233. 18 Ibidem, p. 115-116.
