Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Stat
Regnum Transilvanum” 137 regiunea Târnavelor93), care, însă, la 6 Septembrie 1315 va apela la noul voievod Nicolae Pok, solicitându-i restituirea a două moşii ocupate pe nedrept de fiii fostului voievod Ladislau94. De asemenea, Nicolae castelanul de Ciceu şi fratele său loan, menţionaţi la 28 Septembrie 130495, care vor şti însă şi ei să treacă la timp de partea noului rege, recunoscând autoritatea voievodului desemnat de acesta96. Nu trebuie să-l uităm pe Moyus, comite al Bistriţei şi mare paharnic al reginei, care, om al regelui la 1311-131397, va trece apoi în tabăra adversarilor acestuia, declanşând marea rebeliune nobiliară din 1318-1319. Cel mai mare proprietar din Transilvania era, însă, voievodul însuşi, care, pe lângă controlul domeniilor regale (cetăţi, ocne, mine, oraşe populate de ’’oaspeţi”) şi-a constituit un foarte întins domeniu personal. Proprietăţile sale, deşi incomplet cunoscute, se pot împărţi totuşi în trei man grupe: 1. în zona confluenţei Someşurilor - pământurile iniţiale din jurul Gherlei98, cu extinderi ulterioare spre nord (Lăpuş99), est (către Beclean100) şi sud (Bonţida101); 2. la limitele zonei de colonizare săseşti102, cu extinderi în interiorul acesteia103; 3. pe valea Mureşului, cu centrul în cetatea regală Deva, cu prelungiri probabile în mai multe direcţii, singura atestată documentar fiind aceea către Banat104. Proprietăţi atât de întinse nu puteau fi cu siguranţă controlate şi administrate doar de Ladislau şi de membrii familiei sale. Ele au fost încredinţate 93 în 1305, Iacob, fiul lui Apa stăpânea 9 sate din preajma Becleanului, în timp ce fratele său, Grigore fiul lui Apa, era proprietarul Becleanului şi a altor 4 sate din vecinătate, dar şi al altor 4 proprietăţi de pe Tâmave. Un alt frate, probabil vitreg, Grigore fiul lui Nicolae, stăpânea 3 proprietăţi din zona Sighişoarei. DIR, C, XIV, voi. I, doc. 55, p. 42-44. Aceste stăpâniri par să fie o consecinţă a expansiunii nobilimii transilvane înspre teritoriul de colonizare săsesc. 94 Ibidem, doc. 233, p. 241-242. 95 Ibidem, doc.52, p. 41. 96 Ibidem, doc. 235, 243-244, din 13 Noiembrie 1315. 97 Răsplătit de regele Carol Robert cu un sat din zona Bistriţei, într-un document datat <1311-1313>. Ibidem, doc. 142, p.186-187. 98 Nucleul iniţial al proprietăţilor lui Ladislau pare să-şi li avut centrul în satul Sânmărtin (Sancto Martino) de lângă Gherla (DIR, C,XHI/II, doc. 423, p. 382-383); domeniul cuprindea mai multe sate, între care Nyma, fiind extins în 1292 prin achiziţionarea, în schimbul a 80 de mărci de argint, a pământului Pintic (Pinthuc) (ibidem, doc. 423, p.383-385). Magiştrii Torna şi Ştefan, fii comitelui Dionisie, vor solicita regelui Carol Robert restituirea domeniului Lăpuş (terra Lapus), cu minele de aur şi cu 5 sate (numărul acestora era însă, cu siguranţă, mult mai mare decât cel menţionat aici), care le fusese ’’luat şi ţinut cu sila de către Ladislau voievodul Transilvaniei”. Ibidem, doc. 221, p. 234-235. 100 Documentul din 6 Septembrie 1315 menţionează două sate aparţinând fiilor lui Ladislau - Viţa şi Ceaba - şi altele două pe care aceştia le ocupaseră în mod abuziv: Babus şi Beudin. DIR, C, XIV, I, doc. 233, p. 241-242. 101 Posibilă reşedinţă voievodală. Ladislau emite de aici un document, la 6 Oct. 1307 (ibidem, doc. 81, p. 57-58). în 1315 Nicolae, fiul lui Matei din neamul Chaak va solicita regelui Carol Robert restituirea acestei proprietăţi (ibidem, doc. 228, p. 238). 102 în 1301 Ladislau face un schimb de proprietăţi cu corniţele Nicolae, fiul lui Dees, căruia îi cedează moşia Ţopa (Bwn) din comitatul Tâmavei, în schimbul moşiilor Deaj (Deesfalwa), Ceuaş (Chawas), Daia (Dánján), Hagmas şi Kurtwelesteleke, din aceeaşi regiune. DIR, C, XIV. voi. I. doc. 15, p. 10-12. 103 Mediaşul, Biertanul şi Şeica Mare, cotropite de la Saşi în pofida privilegiilor lor, vor fi restituite acestora de regele Carol Robert la 12 August 1315. DIR, C, XIV, voi. 1, doc. 232, p.240-241. 104 Panatul Nou (Panad), reclamat de corniţele Dózsa în 1315. DIR, C, XIV, voi. I, doc.217, p.231.
