Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Stat
Regnum Transilvanum” 127 etapă cu începere din anul 1257 şi ajuns într-o formă stabilă şi funcţională în preajma anului 1265, a rămas în atenţia contemporanilor şi a urmaşilor din generaţia politică imediat următoare. El va reuşi să ofere, pentru responsabilii politici care au condus destinele Transilvaniei în epoca de criză de la sfârşitul secolului al XIII-lea, o serie de soluţii care se vor dovedi demne de a fi aplicate. c) ’’Vremea tulburărilor”. Fiul lui Ştefan al V-lea, Ladislau al IV-lea ’’Cumanul” (1272 - 1290), era încă un copil în momentul în care moartea tatălui său î-a adus Coroana Ungariei. în lipsa unui un rege capabil să guverneze, regatul a fost, în scurt timp, cuprins de anarhie. S-au confruntat, iniţial, aceleaşi partide nobiliare care luptaseră una împotriva celeilalte în războiul civil, însă întreaga succesiune de evenimente confuze care a urmat face ca reconstituirea evoluţiilor acestei perioade să fie extrem de dificilă. Cele două ’’tabere” existente în 1272 s-au destrămat, în orice caz, foarte repede într-un mozaic de facţiuni şi grupări de interese, constituite de obicei în jurul câte unui mare oligarh care dorea să acapareze controlul uneia sau mai multor provincii, sau chiar al Coroanei înseşi. Aceste confruntări de interese s-au răsfrânt, desigur, şi asupra Transilvaniei. în septembrie 1272, după moartea lui Ştefan, funcţia voievodală a fost preluată de Nicolae din neamul Geregye, fostul voievod din anii 1263-1270, din epoca ’’ducatului” lui Ştefan. Acesta, om al provinciei, fusese desigur nemulţumit de pierderea funcţiei sale, în 1270, în favoarea unui puternic baron din noul anturaj al curţii regale. La începutul lunii mai 1273, două documente46 menţionează un alt voievod, loan, care va ceda locul, la sfârşitul aceleiaşi luni, aceluiaşi Matei din neamul Csák, care reuşise între timp să-şi redobândească influenţa la curtea regală47. Sunt, dealtfel, frecvente situaţiile în care, în acelaşi interval de timp, sunt amintiţi doi sau mai mulţi deţinători ai funcţiei voievodale, fapt care reflectă atât confuzia existentă, cât şi conflictele de interese dintre marile familii nobiliare. După 1273 funcţia voievodală a fost aproape monopolizată, până în 1277, de familia Csák, reprezentată prin Matei şi prin fratele său Ugrinus. în 1277, în toiul unei perioade tulburi, în care confruntările nobiliare şi răzvrătirile par să fi ajuns la apogeu, membrii clanului Csak au fost înlăturaţi de la conducerea Transilvaniei - şi, cu această ocazie, ei par să fi pierdut şi controlul importantei lor proprietăţi de la Bonţida, pe care o vor revendica la începutul secolului următor - funcţia voievodală fiind preluată, temporar, de Nicolae Pok, judele curţii regale, personaj care va juca un rol important în istoria Transilvaniei la începutul domniei lui Carol Robert. Schimbările din 1277 trebuie puse în legătură şi cu marea răscoală a saşilor din Transilvania48, care, în luna februarie a acestui an au devastat catedrala episcopală din Alba-Iulia, precum şi alte proprietăţi ale episcopiei Transilvaniei. In condiţiile crizei politice din regat, nobilimea grupată în jurul lui Matei Csák va fi încercat, probabil, să limiteze autonomia dobândită de saşi, fapt care a provocat o reacţie violentă din partea acestora. Revolta săsească din 1277 a deschis un adevărat război civil, desfăşurat pe teritoriul Transilvaniei, în cursul căruia şi-a pierdut viaţa 46Dffi,C,Xm/n, doc. 165, p. 158; doc. 167, p. 158-162. 47 Ibidem, doc. 167, p. 158-162. 48 Ş. Papacostea, op. cit., p. 154-155; Şt. Pascu, Voievodatul, I, p. 175-177.
