Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Stat
128 Tudor Sălăgean unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai nobilimii de pe valea Mureşului, corniţele Andrei de Geoagiu49. încercările de restabilire a situaţiei întreprinse de partida nobiliară care îl controla pe tânărul rege Ladislau, exercitând de fapt puterea centrală, au provocat, în 1279, o altă mare revoltă, aceea a unei părţi a nobilimii din răsăritul regatului, condusă de voievodul transilvan Finta din neamul Aba50 şi de fostul voievod Nicolae din neamul Geregye51. Aceştia, susţinuţi şi de Torna de Kany52, au reuşit, pentru scurt timp, să îl ia prizonier pe însuşi regele Ladislau, fiind, în cele din urmă, înfrânţi de o altă coaliţie nobiliară grupată în jurul puternicului clan Borsa. Luptele purtate în aceste împrejurări au constituit cel dintâi prilej de afirmare a tânărului Roland Borsa, care va deveni, peste câţiva ani, unul dintre principalii artizani ai lui Regnum Transilvanum. înfrângerea acestei revolte nobiliare a coincis, în linii generale, cu deplina asumare de către Ladislau al IV-lea a prerogativelor sale regale. între 1279-1285 tânărul rege a desfăşurat o politică internă şi externă activă, care urmărea atât consolidarea puterii centrale şi înlăturarea consecinţelor anarhiei nobiliare, cât şi reluarea politicii externe a tatălui său. Cel mai semnificativ eveniment al acestei perioade a fost revolta generală a cumanilor de sub conducerea lui Oldamir, din anul 1282. Răsculaţii, care îşi exprimau chiar intenţia de a-1 alunga din ţară pe regele Ladislau, au jefuit cu această ocazie teritorii întinse, încercând să obţină, fără succes, chiar şi bijuteriile familiei regale, aflate în acel timp în mănăstirea Igriş. Bătălia decisivă dintre cumani şi armata regală s-a desfăşurat lângă mlaştinile de la Hood (lângă actualul oraş Hódmezővásárhely), încheindu-se cu victoria armatei regale53. Perioada de calm relativ instaurată în 1282 a fost însă încheiată prin invazia tătaro-cumană din 128554, care a deschis o nouă perioadă de frământări interne şi de anarhie. Regele însuşi a încercat, cu această ocazie, să modifice în mod radical coordonatele politicii sale externe, apropiindu-se de forţele răsăritului. El şi-a abandonat şi întemniţat soţia - Elisabeta de Neapole, sora regelui Carol al II- lea cel Şchiop - a fost acuzat de a fi adoptat poligamia, s-a înconjurat de cumani şi de tătari. în aceste împrejurări, însăşi Curia papală a fost aceea care a dat semnalul insubordonării şi chiar al revoltei împotriva regelui. Numeroase apeluri papale au fost adresate, între 1287-1290, atât cercurilor eclesiastice şi laice din Ungaria, cât şi monarhilor, prelaţilor şi nobililor din Imperiul German, Boemia, Austria, Polonia şi din alte ţări vecine; ele îndemnau la folosirea oricăror mijloace de constrângere a regelui ’’rătăcit” şi a acelora care îl îndemnau la fapte rele, mergând până la revoltă - în cazul forţelor interne - sau la cruciadă - în cazul celor externe55. în asemenea condiţii, în care anarhia nobiliară beneficia de binecuvântarea celei mai înalte 49 DIR, C, xm/n, doc. 253, p. 228. 50 Şt. Pascu, Voievodatul, I, p. 175. 51 DIR, C, Xin/n, doc. 225, p. 201-203. 52 Ibidem, loc. cit. 53 P. Iambor, Atacurile cumano-tătare asupra Transilvaniei, în AHA Cluj, 1974, p. 212-214; Ş. Papacostea, op. cit., p. 133-134. 54 Asupra acesteia, v. P.Iambor, op. cit., p. 214 sq. 55 DIR, C, Xm/n, p. 281, 283-284, 285-286, 287, 291-292, 316-318, 318-320.
