Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Stat
Regnum Transilvanum” 125 Crasna33. In 1266, corniţele cuman Parabuch cumpăra, cu acordul şi confirmarea lui Ştefan, o întreagă serie de proprietăţi ale cetăţilor Caraş (Karasson), Kewe şi Timiş CTymes), precum şi un pământ care aparţinea atât oamenilor cetăţii Timiş, cât şi udvornicilor regali34. în 1270, nobililor din Luncani (Gerend) le erau atribuite două proprietăţi ale cetăţii regale Turda35. în 1264 şi 1265, Ştefan dăruia, de asemenea, unor nobili credincioşi, un pământ al bisericii din Cojocna (ecclesie de Clus)36 şi un altul, aparţinând bisericii Sf. Ştefan din Oradea37; cândva în intervalul 1263-1269 el acorda, de asemenea, comitelui Andrei de Geoagiu un pământ al unui cleric care murise fără moştenitori38 şi care, în alte condiţii, ar fi fost probabil atribuit bisericii sale. în 1263 Jula, fiul lui Ladislau, unul dintre viitorii săi ’’infideli”, era dăruit cu patru proprietăţi din zona de colonizare săsească, considerate ca fiind ’’lipsite de locuitorii lor îndreptăţiţi”39. în acelaşi an, pentm a-şi asigura sprijinul lui Matei din neamul Csák, reprezentant al înaltei nobilimi. Ştefan a acordat o scutire de 3 ani oaspeţilor care se vor aşeza pe proprietatea Bonţida (Bonchhyda), care aparţinea acestuia40. Pentru a completa efectivele armatelor sale greu încercate, Ştefan nu a ezitat nici chiar să elibereze şi să înnobileze iobagi ai cetăţilor regale. în 1266, un anume Iacob, iobag al cetăţii Borsod, era ridicat în rândurile slujitorilor nobili la insistenţele lui Dominic, palatinul curţii lui Ştefan, pe care amintitul Iacob îl servise cu credinţă şi devotament41. în Í268 a fost rândul a patru iobagi ai cetăţii Bihor - Csak, Petm, Iacob şi Benedict - să fie ridicaţi în rândurile nobililor, de această dată pentm merite dobândite pe câmpurile de luptă (Ilsaszeg etc.) în serviciul regelui Ştefan însuşi42. în acelaşi an 1268, un iobag al cetăţii Vasvar, Marcel, fiul lui Iacob - care se distinsese în serviciul lui Ştefan în diferite împrejurări, dar mai cu seamă în bătălia de la Ilsaszeg, în care luptase sub steagurile voievodului Transilvaniei - îşi obţinea ridicarea în rândurile slujitorilor nobili, pentm el însuşi şi pentm nu mai puţin de 10 mde ale sale (fraţi, veri etc.), unii dintre aceştia împreună cu fiii lor43. Beneficiind de toate aceste măsuri regale, Transilvania şi-a văzut consolidate propriile sale tradiţii istorice, propria sa nobilime care, sub steagurile lui Ştefan, a dobândit atât experienţă militară, cât şi avere şi prestigiu. Izolarea în care această provincie ftisese menţinută, prin forţa lucrurilor, în anii '40 şi ’50 ai secolului al XlII-lea contribuise, la rândul ei, la accentuarea unui specific local al nobilimii transilvane, promotoare a unor interese care nu coincideau întotdeauna cu 33 DIR, C, Xffl/n, doc. 110, p. 120-121; Szentpélery, n, nr. 1906. 34 DIR, C, Xm/n , doc. 76, p. 81-82. 35 DIR, C, xm/n . doc. 113, p.124-125. 36 DIR, C, xm/n, doc. 52, p. 57-58. 37 DIR, C, xm/n, doc. 73, p.78; Fejér, IV, 3, p. 296-297. 38 DIR, C, Xm/n, doc. 48, jp. 54-55; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/1, p. 323. 39 DIR, C, Xm/n, doc. 44, p. 51-52; Zimmermarin-Wemer, I, p. 89-90. 40 DIR, C, Xm/n , doc. 45, p. 52. 41 DIR, C, Xm/n , doc. 80, p. 90. 42 DIR, C, xm/n, doc. 97, p. 105-106. 43 DIR, C, xm/n, doc. 99, p. 107-108; Fejér, IV, 3, p. 468-469.
