Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
90 loan Drágán Din lista noastră lăsăm la o parte acele familii sau ramuri care au intrat în rândul baronilor regatului ungar. Afară de Corvineşti şi Dragfieşti, în aceasta categorie au pătruns doar reprezentanţi ai familiilor din Ciula (More, Ficior) şi Ungur de Nădăştia în timpul lui Matia Corvin şi Dej de Timişel (de Iclod) sub Vladislav II. Trebuie observat, de asemenea, că indiciile documentare principale ale apartenenţei la păturile superioare ale nobilimii, calificativele egregius pentru fruntaşi şi magnificus pentru baroni şi magnaţi nu pot fi nicidecum un indiciu exclusiv, întrucât în actele vremii sunt utilizate cu destulă relativitate. Ele se cer confirmate cu alte elemente, cum sunt funcţiile de un anumit nivel, mărimea averii, statutul celor cu care se afla în raporturi de familie şi familiaritate. Prezentăm în continuare familiile "aleşilor" grupate pe regiunile de origine: Haţeg+Hunedoara (9+1 familii), Banat (11), Maramureş-Bereg (3), altele (3), la care adăugăm o listă de prezumtivi, din rândul unor dregători de rang similar, dar care nu apar cu calificativul de egregius al acestei categorii. 1. Fărcădin (de Farkadyn). La anul 1431, Ana Cândea anunţa decesul soţului ei, "alesul" loan de Fărcădin, cerând scaunului comitatens amânarea proceselor sale8. El era fiul lui Oancea de Fărcădin, al cărui fiu Sclavoi (Sclavoy, Zlawsh - poate chiar o poreclă a acestui loan sau a fraţilor săi Vladul său Litovoi) a fost jurat în scaunul districtual în anii 1411-14189 10 11. Căsătoria lui loan cu o femeie din familia Cândeştilor de Râu de Mori indica de asemenea apartenenţa sa la elita locală. Fiul său Ştefan s-a remarcat în campanii lui Iancu de Hunedoara, îndeosebi în cea din Bulgaria şi Serbia (1443-4), în luptele de la Zlatiţa şi Cunobiţa, fiind dăruit de guvernator cu jumătate din vama Haţegului"’. Mai târziu el apare cu numele de Ştefan Pârcălab de Fărcădin, însă nu avem ştire unde a îndeplinit aceasta funcţie". 2. Peşteana {de Pesthyen, Pesthyeny) 12 13. Andrei de Peşteana descinde şi el dintr-o familie de cnezi juraţi ai Ţării Haţegului, tatăl său Mihai fiind menţionat la 1418, în ultimul act cunoscut emis de adunarea cnezială, iar strămoşul său, preotul Balcu, în primul act cunoscut al acestei instituţii, din anul 1360'\ Andrei de Peşteana este amintit întâi în anul 1430 ca om regesc, numit de către voievodul Transilvaniei cu ocazia unei danii pentru Cândeşti14. în octombrie 1436 se găsea la 8 Izvoare privind evul mediu românesc. Ţara Haţegului in secolul al XV-lea, vol.l 1402-1473 ( ediţie A.A.Rusu, I.A. Pop, I.Drăgan), Cluj-Napoca, 1989 (în continuare: Izvoare Haţeg I), 66. 9 I-A. Pop, Instituţii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991, p. 61-62. 10 Izvoare Haţeg, I, 107, actul de danie din 1 mai 1446, Timişoara. 11 Despre familie, v. A.A.Rusu, Ctitori şi biserici din Ţara Haţegului până la 1700, Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 1977, p.203-206. 12 A se vedea articolul nostru Lin român ardelean în solie la Ştefan cel Mare la 1475, în AIIAI, 24/2, 1987, p.357-362. 13 A Hunyadmegyei történeti és régészetitársulatévkönyve, 1884, II, p. 32, respectiv 1881,1, p.60. 14 Izvoare Haţeg, I, 63.
