Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
Aleşii nobilimii române din perioada 1440-1514 91 Praga în suita regelui Sigismund, de la care solicita confirmarea drepturilor sale de proprietate în Peşteana şi satele învecinate: Răchite, Dumbrăviţa, Breazova, Brădet, Grădişte, Ostrov şi Poieni15. Intra apoi în serviciul lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, unde îl întâlnim într-un act din 13 ianuarie 1444 ca egregius, familiar al acestuia (egregii Andree de Pestien familiarii fideiis noştri dilecti magnifici Johannis de Hwnyad), obţinând danii pentru alte trei posesiuni din comitatul Hunedoara16 17 *. Ultima oară apare în anul 1447, ceea ce ar sugera pieirea sa în expediţia nefericită încheiatei pe Câmpia Mierlei din anul următor. Din aceeaşi familie, probabil văr cu Andrei, s-a ridicat Mihai de Peşteana fiul lui Ladislau, menţionat întâi în anul 1447 în calitate de curtean al lui Iancu (virtuosis gestis nobilis Michaelis de Pestenye noştri aulici)'1, ceea ce sugerează un anumit stagiu în slujbă. Datele care există despre el indică o anumită specializare în probleme economice: strângător de dări, comite al Maramureşului între anii 1451-1462, ceea ce implica şi funcţia de cămăraş al salinelor de acolo (camerarius salium Maramorosiensium). Retras la Curte după expediţia regală din anul 1462 spre Muntenia, probabil în administraţia cămării regale - postum este amintit ca Mihai "Cămăraşul" - îl mai întâlnim în misiuni diplomatice cu dominantă comercială la Radu cel Frumos în anul 1470 şi probabil la Ştefan cel Mare în 1475. Nu cunoaştem biografia fiilor săi Nicolae şi Grigore, care se judecau după moartea tatălui cu rudele din Peşteana, pentru averea de acolo. Mihai de Peşteana avea şi el proprietăţi în satele din jur: Răchitova, Peşteniţa, Dumbrăviţa, Răchite şi Ohaba111. Funcţia din Maramureş îi va fi adus cu siguranţă venituri însemnate, pe care însă nu le cunoaştem deocamdată. 3. Muşina de Densuş (Mwsyna de Demsews). Familia Muşina de Densuş provine de asemenea dintre cnezii fruntaşi ai Ţării Haţegului. "Alesul" Alexandru Muşina este fiul lui loan fiul lui Stoian, cnez jurat la 1411, iar Nicolae şi preotul Dalcu, din familii înrudite, erau în componenţa aceleiaşi instituţii la 1360. Fraţii Ştefan şi Alexandru Muşina, împreună cu nobilii bănăţeni din Cérna şi Bizere au intrat în anul 1438 în slujba lui Iancu de Hunedoara, ajuns ban de Severin, contribuind cu 5000 de florini din veniturile proprii la întreţinerea cetăţilor Severin, Gureni, Orşova, Peciu, Ziniţa, Caransebeş şi Mehadia19. Ştefan a pierit prin 1443-1444, probabil în război, însă Alexandru a trăit până pe la 1500, slujind pe Iancu de Hunedoara şi, la începutul domniei sale, pe Matia Corvin. Exceptând familiaritatea în raport cu casa Corvineştilor, nu avem date care să ateste exercitarea unei anumite funcţii. "Alesul" Alexandru Muşina poseda însă şi o 15 Ibidem, 74. 16 Ibidem, nr. 96: dania pentru Sântămăria de Piatră şi 2 predii Călan. Vezi şi nr 97, actul din 26 ianuarie, Belgrad, confirmarea posesiunii Sâncrai, de lângă Deva, obţinută, se pare, anterior. 17 Ibidem, 129. 111 Ibidem, 129,210. 19 Pesty, Szörény, HI, 55.
