Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Cuvănt introductiv
Cuvânt introductiv Oamenii de azi uită cât datorează omenirea evului mediu. în multe privinţe, evul mediu a uimit lumea prin culmi ale creaţiei, care trebuie cunoscute. Pe de altă parte, a fost o societate pulsândă, cu viaţă intens trăită, a fost un prezent pentru acei oameni, devenit trecut, aşa cum şi prezentul nostru devine clipă de clipă trecut. Oamenilor medievali le datorăm marile monumente de arhitectură, sculptură, pictură, bisericile romanice, gotice şi bizantine, renaşterea carolingiană, umanismul “avant la lettre”; ei au transmis cunoştinţele ştiinţifice şi marile creaţii literare, filozofice ale antichităţii; ei au creat “Tristan şi Isolda”, “Cidul”, “Cântecul lui Roland”, au inventat “codex”-ul în locul “volumen”-ului, notele gamei muzicale actuale. Ei au avut uneori o frapantă libertate de expresie, au creat manuscrise ca monumente de artă, teatrul, cu misterele şi farsele sale. Societatea feudală nu a fost anarhică, ci ierarhizată şi bazată pe un echilibru între localisme şi centralizare. în evul mediu nu sunt legi, ci cutume şi apoi privilegii, cu reguli precise. Ordinea este cea bazată pe tradiţie, iar legăturile de la om la om duc încet la agregare, la comunităţi confesionale, provinciale şi naţionale. în spaţiul central-european evul mediu are anumite particularităţi. Aici feudalismul de tip occidental coexistă cu cel de tip bizantino-slav, în timp ce biserica Romei se află în competiţie cu biserica Răsăritului. Apărarea valorilor creştine în cadrul cruciadei târzii se asociază cu obiectivele majore de apărare a statalităţii. Avansarea societăţii pe scara progresului în acest spaţiu este mai lentă, datorită confruntărilor permanente. Transilvania medievală este tabloul perfect al acestor particularităţi, colorat de intensitatea interferenţelor etnice datorate convieţuirii românilor, ungurilor şi germanilor în cuprinsul acestui areal. Cercetarea istorică a ţării intracarpatice a produs în ultimele secole o bibliografie impresionantă, beneficiind de contribuţia celor trei istoriografii naţionale. Acest avantaj a însemnat în acelaşi timp şi o scădere, întrucât abordarea istoriei Transilvaniei s-a făcut adesea din perspective partizane şi paralele care au denaturat obiectivitatea cercetării. Acumulările evidente ale acestei istoriografii şi evoluţiile politice din ultimul deceniu permit cercetarea istoriei din perspectiva unei metodologii pur ştiinţifice, debarasată de intruziunea politicului. Apariţia revistei Mediasvalia Transilvanica vine să răspundă unei necesităţi de mult timp resimţite în peisajul revuistic de specialitate, propunându-şi
