Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
I. L. Marta, V. Kavruk: Introducere
Someşul Mic, Someşul Mare şi Someş, precum şi de aproximativ 400 afluenţi ai acestora. Someşul Mic izvorăşte în Munţii Apuseni, în Munţii Gilău, din confluenţa Someşului Rece şi Someşului Cald. După ce coboară pe panta estică a munţilor, Someşul Mic curge în direcţia estică prin culoarul Gilău - Cluj - Apahida, iar apoi, prin culoarul Apahida - Gherla - Dej, în direcţia nordică. Parcurgând astfel o distanţă de 178 km, Someşul Mic se uneşte cu Someşul Mare pe teritoriul comunei Mica aflată la circa 4 km în amontede Dej. Afluenţii principali de stânga ai Someşului Mic sunt Nadăşul, Borşa, Luna şi Gădălinul, iar de dreapta - Fizeşul. Someşul Mare pleacă din Carpaţii Orientali, din Munţii Rodnei, din confluenţa râurilor Preluci şi Zmeu şi traversează, în direcţia sud-vestică şi vestică, pe o lungime de 130 de km, oraşele Năsăud, Salva, Beclean şi Dej şi se uneşte cu Someşul Mic. Afluenţii principali de stânga ai Someşului Mare sunt râurile Şieu, Bistriţa şi Meleş, iar de dreapta - Rebra, Sălăuţa şi Ilişua. Someşul porneşte din confluenţa Someşului Mare şi Someşului Mic, are o lungime de 335 km, curge predominant în direcţia nord-vestică prin oraşele Dej, Jibou şi Satu Mare. De la Dej la Jibou, Someşul traversează, în direcţia nord- şi sud-vestică, Podişul Someşan; apoi, traversează de la sud la nord Depresiunea Guruslău şi curge în aceeaşi direcţie până la confluenţa cu Lăpuşul. De aici Someşul îşi îndreaptă cursul în direcţia nord-vestică şi traversează Câmpia Someşului. După ce parcurge o lungime de 52 de km pe teritoriul Ungariei, în apropierea oraşului Vásárosnamény, Someşul se varsă în Tisa. Afluenţii principali de stânga ai Someşului sunt Almásul, Agrij, Crasna şi Sălajul, iar de dreapta - Lăpuşul şi Bârsăul. Exponatele expoziţiei ilustrează un interval de timp ce cuprinde peste patru mii de ani - între secolele XXIV î. Hr. şi XVIII d. Hr. începutul acestui interval corespunde vârstei celor mai timpurii vestigii arheologice concludente privind exploatarea sării din Transilvania, descoperite pe teritoriul oraşului Beclean - la Băile Figa (jud. Bistriţa-Năsăud). Din perioada imediat următoare, cca. 2.200 - 1.800 î. Hr., datează indicii deosebit de sugestive privind circulaţia controlată a bunurilor de-a lungul Someşurilor şi Tisei. Printre aceste indicii menţionăm cele mai timpurii depozite de obiecte de bronz, de tipul celor de la Apa şi Hajdúsámson, precum şi cele mai timpurii fortificaţii, descoperite în punctele-cheie ale Someşului şi în preajma vărsării acestuia în Tisa. Limita cronologică superioară a intervalului la care se referă expoziţia - aproximativ jumătatea secolului al XVIII-lea - marchează începutul economiei capitaliste în Bazinul Carpatic. Deşi cercetarea arheologică şi istoricodocumentară a înregistrat succese remarcabile, mai ales în ultimele două decenii, mărturiile privind exploatarea şi traficul sării în Transilvania sunt încă incomplete şi lacunare. Astfel, relativ bine sunt documentate epoca bronzului târziu (cca. 1.600/1.500 - 1.150 î. Hr.), perioada de început a epocii fierului (cca. 1.150- 800 î. Hr.), perioada Daciei romane (106 şi 271/5 d. Hr.) şi Evul Mediu (cca. 900 - 1700 d. Hr.). Mult mai sărace sunt datele privind exploatarea 7
