Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
I. L. Marta, V. Kavruk: Introducere
şi traficul sării datând din finalul epocii bronzului timpuriu (cca. 2.400 - 2.000 î. Hr.) şi cea de-a doua epocă a fierului (cca. 400 - 180 î. Hr.). Totodată, nu au fost încă descoperite în spaţiul intracarpatic mărturii directe privind exploatarea sării din epoca bronzului mijlociu (cca. 2000- 1600/1500 î. Hr.), din cea de-a doua parte a primei epoci a fierului (cca. 800 -400 î. Hr.), precum şi din perioada pre-romană (cca. 180- 106 d. Hr.). 1.3 Circulaţia oamenilor, bunurilor şi tehnologiilor pe drumul sării în ce priveşte evideţierea arheologică a comerţului cu sare un rol esenţial îl are studiul difuziunii obiectelor, circulaţia obiectelor fiind unul dintre elementele care reflectă, prin intermediul unor modele antropologice, mobilitatea culturală. Fără a intra în profunzimea unei vaste literaturi referitoare la conceptul de mobilitate culturală, este general acceptat că aceasta se evidenţiază arheologic prin modul în care cultura materială este mediată, recepţionată şi transformată atunci când oamenii se angajează la călătorii mai lungi, în care traversează medii culturale diverse1. Mobilitatea culturală are la bază trei categorii: mişcarea oamenilor, mişcarea fizică a obiectelor şi transferul de cunoştinţe şi de cultură imaterială. Prezenta expoziţie arată că aceste categorii de mobilitate se împletesc şi nu pot fi imaginate a se exclude reciproc. Importanţa comerţului cu sare necesită a fi apreciată din perspectiva conceptului Istoriei de lungă durată (longue durée), concept exprimat de Fernand Braudel. Conceptul afirmă că istoria poate evolua în ritmuri diferite. La suprafaţă ne apare pojghiţa istoriei evenimenţiale, asociată oscilaţiilor istorice scurte, rapide, nervoase. însă sub ea stau straturi succesive ale unor istorii ce redau fenomene care, prin stabilitate, pot fi interpretate ca un ecou al unor procese de lungă durată sau ale unei istorii stagnante, sugestiv numită de Braudel “istoria prizonieră a duratei lungi Istoria duratelor lungi este o istorie ce se manifestă la nivelul mentalităţilor, a modalităţilor de raportare la mediu, a oportunităţilor de valorificare a resurselor naturale şi a fluxurilor economice ce se dezvoltă şi se menţin între ecosisteme diferite. Circulaţia sării între Transilvania şi Câmpia Panonică determină elemente specifice de conservare a cărnii de porc, a cărei preparare capătă valenţe identitatere. în aceste regiuni carnea (mai ales slănina) conservată cu sare a jucat rolul hranei de bază nu doar în epocile documentate istoric, ci şi în epocile mai vechi, aşa cum se constată din analizele osteologice. 1.4. Exponatele, organizatorii şi autorii expoziţiei Exponatele expoziţiei provin din colecţiile a şase muzee: Muzeul Judeţean Satu Mare, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi Muzeul Municipal Dej. Membri echipei 8
