Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
5. Exploatarca sării în Bazinul Someşului
urme de mortar. S-au păstrat cinci rânduri ale unui câmp epigrafic şi sunt sigure doar lectura numelui şi a statutului personajului onorat. Din începutul textului lipseşte partea cu dedicaţia, numele divinităţii, formula dedicatorie. Calitatea de conductorpascui et salinarum apare menţionată, deşi s-a păstrat fragmentară. După ce primeşte la un moment dat funcţia dq flamen al coloniei de la Apulum, Aelius Marus desfăşoară se pare anumite „afaceri” cu sarea şi în zona puternic militarizată a Porolissumului. Nu excludem să fi fost implicat chiar în comerţul cu barbaricum113. Pe baza onomasticii şi a celorlalte atestări ale personajului, monumentul a fost realizat cu certitudine în sec. II d. Chr. Inscripţia sugerează complexitatea sarcinilor şi relaţiilor pe care le implica un astfel de post, precum şi coeziunea cu subordonaţii acestuia. Faptul că la Porolissum în cinstea acestuia se ridică un monument impozant nu face decât să sublinieze importanţa pe care a avut-o acest personaj pentru economia locală. Cea mai recentă menţiune epigrafică a lui Aelius Marus provine de la Apulum şi simplifică povestea carierei acestuia, demonstrând că a deţinut un prestigios rang, acela de fiamén al coloniei Apulum. Se cunoaşte faptul că pentru aceste funcţii nu exista un cursus honorum, contând mai mult alte condiţii: cetăţenia, ascendenţa, onorabilitate deplină, comportament evergetic şi averea114. Faptul că acesta a deţinut funcţia de flamen în cadrul aceleiaşi colonia arată că inscripţia de la Apulum este contemporană cu cea de la Domneşti. Inscripţia este dedicată zeului Mithras prin intermediul sclavului Vitalis, un personaj 50 înstărit, ce îşi permite un altar de foarte bună calitate. Acesta deţine funcţia de akarius, sau unul dintre cei care păstrau fondurile pentru instituţii, variind de la băile publice, instituţii ale oraşelor, până la conductores sau procuratorii provinciali. Intr-un oraş de anvergura Apulum-ului, faptul că acesta a deţinut funcţia de conductor salinarum nu mai reprezintă o calitate atât de mare, ea pălind în faţa celei de flamen al oraşului, astfel încât nu mai necesită a fi amintită pe inscripţia mithraeum-ului. L. Mihăilescu-Bârliba remarca faptul că Apulum este centrul administraţiei salinelor din Dacia115, iar prezenţa lui Publius Aelius Marus în zonă este una normală. Toate atestările lui Marus sunt sub forma unor dedicaţii ridicate de o serie de personaje aflate în apanajul său administrativ unei serii de zeităţi ce cuprinde pe Silvanus Domesticus, Mithras, Jupiter, Terra Mater, în numele sănătăţii sale, realizate de indivizi cu statut inferior social. El activează astfel într-un mediu economic ce vizează atât centrul provinciei Dacia, cât şi periferia acesteia, iar interesele sale economice sunt apropiate cu ale armatei, lucru ce contribuie se pare la găsirea unor modalităţi şi interese de colaborare comune cu personaje atât din elita civilă, cât şi din cea militară. Se pare că armata era direct implicată în exploatarea resurselor de sare, sarea fiind unul dintre alimentele principale din dieta zilnică a soldaţilor. Deocamdată nu putem data cu precizie maximă „momentul” lui Publius Aelius Marus, însă toate inscripţiile menţionate mai sus îl plasează pe acesta în intrevalul ultimelor decenii ale sec. al II-lea şi începutul sec. al III-lea d. Chr.
