Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
4. Căile nature de legătură între zonele bogate şi cele lipsite de sare la graniţa nordică a Transilvaniei
drumurile medievale, trasee ce se identifică cu acelea documentate ca fiind ale Drumului Sării. Prezenţa acestor ofrande poate fi explicate din perspectiva socială a interpretării depunerilor preistorice. Bogăţiile deosebite documentate a fi transportate pe Drumul Sării trebuie să fi fost râvnite de alte comunităţi, iar pe plan intern să fi generat o competiţie între persoanele ce urmăreau să îşi asigure controlul averilor şi apanajul de a le distribui în sânul societăţii. In acest sens ofrandele, care la fel ca şi construcţiile de fortificaţii, pot fi privite ca oglindiri materiale ale unor strategii sociale complexe ce urmăreau prezervarea controlului comunităţii asupra bogăţiei şi, în acelaşi timp, constituiau pretext şi ocazie de afirmare sau consolidare a statului social a elitelor ce încercau să controleze cât mai profund societatea. în zona vadurilor de trecere sunt construite fortificaţii cu scopul de a controla traseul, dar şi din dorinţa de a angrena populaţia în proiecte comunitare; sunt ridicaţi tumuli imenşi pentru a evidenţia călătorilor statutul social elevat al unor dinastii locale, sau sunt făcute ofrande menite a demonstra o relaţie apropiată cu divinităţile. Fernand Braudel a arătat că în societăţile autarhice doar anumite produse de primă necesitate, limitate la arii de producţie restrânse, sunt de natură a crea reţele de schimburi economice. Este de înţeles că o resursă cum este sarea nu reprezintă în sine o valoare în zonele de extracţie, ci valoarea ei iese în evidenţă în contextul comercializării sale spre zonele lipsite de sare dar bogate în alimente. Descoperirea obiectelor străine doar pe traseele unor rute naturale de circulaţie ar putea să ateste fluxul de vehiculare al acestor resurse. Transportul constant de mărfuri voluminoase atrage cu sine şi circulaţia pe ratele create şi a altor produse. Una dintre zonele cu deficit major de sare este regiunea formată din Câmpia Panonică şi zona de la sud de ea, spre Munţii Balcani şi Marea Adriatică. Relaţiile comerciale cu această regiune, bazate pe comercializarea sării, pot fi ilustrate prin alte momente semnificative, ulterioare acelora preistorice, amplu prezentate în expoziţie. Semnificativă este perioada de început a antichităţii, când în mediul celtic sau dacic moneda iliră era una dintre cele mai răspândite monede descoperite pe teritoriul din vestului României şi teritoriile din preajma salinelor ardelene. Oportunitatea de a tranzita şi tranzacţiona resursele minerale din Carpaţi, bogăţia resurselor alimentare din regiune, au asigurat un profil dinamic, întreprinzător pentru zonele de câmpie de la poalele Carpaţilor Apuseni, zone situate în partea de vest a României şi în partea de est a Ungariei. Prin acest profil pot fi explicate câteva enigme ale istoriei continentale şi regionale: o densitate nemaintâlnită în nicio regiune a fortificaţiilor preistorice, antice şi medievale (eneolitic, bronz mijlociu, bronz târziu şi fier timpuriu, perioadă dacică clasică, medievală timpurie ), prezenţa în regiune a celor mai mari aşezări fortificate de pe continent, descoperirea celor mai mari şi numeroase tezaure de aur preistorice, funcţionarea unor ateliere meşteşugăreşti cu o producţie continentală (Şimleu Silvaniei, Porolissum, Medieşu Aurit), prezenţa unor coridoare în care se concentrează ofrandele metalice preistorice, descoperirile de aur şi argint, care continuă să fie într-un număr neobişnuit de mare, din preistorie până în zorii epocii modeme. 20
