Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)

4. Căile nature de legătură între zonele bogate şi cele lipsite de sare la graniţa nordică a Transilvaniei

4. Căile naturale de legătură între zonele bogate şi cele lipsite de sare la graniţa nordică a Transilvaniei

Liviu Marta (MJSM) loan Bejinariu (MJIA Zalău)

Extragerea sării din sursele transilvănene este menţionată şi în Cronica lui Anonymus, iar organizarea comitatului Crasna s-a datorat probabil şi faptului că această zonă, inclusiv Şimleul3 a fost tranzitată de un important ’’drum al sării” aşa cum apare, ceva mai târziu (la 1341) în documentele medievale. Astfel în 1379 se vorbeşte despre ’’marele drum al sării” care pornind de la exploatările din zona Dejului, traversa Bobâlna, Gârbou, Popteleac, Şimleu Silvaniei ajungând la Cămara Regală de la Sălacea. în multe dintre localităţile aflate pe acest drum medieval al sării există toponimul ”Hatló/ Hotlău”, semnificând un loc dificil de trecut unde se impunea înhămarea a şase cai la carele ce transportau sarea.

Zona trecătorii de pe Crasna, de la Şimleul Silvaniei de astăzi poate fi un exemplu ’’clasic” al modului în care localizarea strategică într-o reţea supraregională a schimbului poate determina importante acumulări private sau comunitare, bogăţii într-un cuvânt. Pe această rută comercială, unde sarea trebuie să fi fost încă din epoca bronzului un obiect principal al schimbului, zona Şimleului nu este singura care a prosperat de pe urma tranzitului comercial. La Jibou a fost descoperită o fortificaţie datată la sf. mii. II / încep. mil. I î. Hrs. care ţinea sub control gura de

vărsare a Agrijului în Someş de unde o ramificaţie a ’’drumului sării” se îndrepta spre trecătoarea ”Poarta Meseşană”. în zona Jiboului se cunosc trei depozite de bronz şi mai multe alte piese descoperite izolat toate datând din perioada târzie a epocii bronzului4. Mai departe, în zona trecătorii croite de valea Ortelecului la limita nordică a masivului Meseş (’’Poarta Meseşană”) sunt documentate numeroase fortificaţii care începând de la sfârşitul epocii bronzului / prima epocă a fierului şi continuând cu perioada dacică până prin sec. al XlII-lea controlau această trecătoare. Şi aici se constată o mare densitate a descoperirilor constând în depozite de bronz şi tezaure monetare din perioadele mai recente5. O inscripţie găsită în castrul roman de pe Dealul ”Pomet” îl menţionează pe P. Aelius Marus ”conductor (pascui et)

salinarum "(administrator al păşunilor şi salinelor) a cărui prezenţă în zonă poate fi plasată în contextul traficului cu sare şi a existenţei unui punct vamal6. O mie de ani mai târziu documentele maghiare menţionează la 1165 dreptul mănăstirii Sfânta Margareta din Meseş de a primi câte un bolovan de sare din fiecare car ce transporta sarea regală tranzitând trecătoarea7. O altă vamă a sării este menţionată chiar la Zalău circa un secol mai târziu la 12818. O altă situaţie similară întâlnim la limita sudvestică a Depresiunii Şimleului, pe valea Barcăului, în proximitatea localităţii actuale Marca. Trecătoarea tăiată de apele râului în zona marginală a Munţilor Plopiş, dublată de o înşeuare uşor de trecut aflată la zona de contact a muntelui cu relieful deluros ce continuă spre nord-vest a fost ţinută sub control prin fortificaţii aflate în poziţii ce domină peisajul încă de

15