Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

Noi nu aflăm nici o deosebire şi cu aceasta, credem, acum caracterizată de ajuns de felul ingeniului d-lui Lauran.

Comunicatul ministrului de instrucţiune susţine că procedarea acestuia a fost legală. Tot acesta susţine cu alte cuvinte dl. Lauran. Comunicatul d-lui Csaky pretinde că guvernul era în drept „după lege” a închide gimnaziul din Beiuş. Aceasta o zice şi dl. Canonic.

Comunicatul unguresc înşiră o mulţime de păcate ce le-ar fi comis corpul didactic şi tinerimea de la gimnaziul din Beiuş. Dl. Lauran nu combate afirmările de felul acesta, ci, deşi intr-un loc vorbeşte de „informaţiuni sinistre”, care au tras la îndoială „spiritul patriotic al institutului”, totuşi admite, că a fost lipsit a se da „garanţii guvernului ţării” că gimnaziul din Beiuş nu este o instituţiune de demonstraţiuni politice”.

Comunicatul guvernului unguresc combate Apelul, că poate duce în rătăcire opiniunea publică română. Acelaşi lucru îl face şi dl. Canonic Lauran. Numai intr-un singur punct dl. Lauran combate informaţiunea publică în „Nemzet” şi în celelalte foi de pănura ei, zicând că „este greşit, dacă nu chiar tendenţios,, a susţine, că însuţi Episcopul ar fi luat „iniţiativa” pentru introducerea limbei maghiare ca limbă de propunere în clasele superioare ale gimnaziului.

Oricât de rău a fost consiliat Episcopul în această tristă afacere, o asemenea „iniţiativă” totuşi nimeni n-ar fi putut-o admite, care scrie cât a făcut Prea Sfinţia Sa pentru gimnaziul din Beiuş cu cele mai bune intenţiuni.

Dar oare nu cumva comunicatul unguresc a înţeles sub acel cuvânt mai mult pasul consistoriului din Oradea-mare, prin care acesta a „pus în prevedere” învăţarea limbei maghiare în mai mare estensiune ca în trecut”, pas pentru care este răspunzător şi dl. canonic Lauran şi pentru care declarările sale de azi d-sa pare a se fi interpus cu toată energia?

Dl. Lauran nu avea lipsă să ne „convingă”, cât preţ pune d-sa pe învăţarea limbei maghiare „în mai mare estensiune”. D-sa de mult ne-a „adus în convingere”, că în toate privinţele întâietatea acestei limbi, în care şi-a scris mai toate ofurile sale bisericeşti, făcând prin aceasta propagandă în sânul clerului român gr. cat. al Oradei-mari pentru „areopagul” opiniei publice maghiare, înaintea căruia îţi descoperă toate băierile inimei sale, pe când publicul român nu-i iartă nici măcar „curiositatea”, ce-o are de a afla, de la cei chemaţi şi puşi în frunte, din ce cauză şi pentru care motive se sugrumă instrucţiunea română în vechiul aşezământ de cultură al Bihorului.

Acum trebuie dar să fim uimiţi, când am văzut din articolul dl. Lauran, că d-sa în această atacare/afacere înoată în acelaşi ape, în care se scaldă şi contrarii noştri naţionali. Dar o adâncă mâhnire ne-a cuprins sufletul, când am înţeles din espunerile d-sale, că pune toată greutatea numai şi numai pe „caracterul diecesan” al şcoalei din Beiuş şi nu dă nici cea mai mică însemnătate caracterului ei naţional românesc.

Aici ne aflăm înaintea maréi prăpăstii, ce ne desparte pe noi cei cu „Apelul” şi cei de la „areopagul publicităţii” de domnul Lauran. Noi voim ca gimnaziul din Beiuş să fie şi să rămână în veci o şcoală românească, care să răspândească cultură românească şi numai românească, iar dl. Lauran ne spune cu cea mai mare răceală, că voiesce să se susţină „cu orice preţ” institutul ca institut „diecesan” şi că acest caracter al său nu s-ar sacrifica pentru nici o eventualitate.

De aici putem deduce, că pe cărarea apucată de a da „guvernului ţării” dl. Lauran găseşte, că se poate sacrifica caracterul românesc al gimnaziului şi că acesta ar fi poate chiar o procedare „cu tact” care să uşureze posiţiunea celor de la „guvernul diecesan”. Ori dară se pot esplica în alt sens cuvintele „cu ori-ce preţ” şi „pentru nici o eventualitate,,?

Dar dl. Lauran ne vorbeşte şi de „asecurarea intereselor publice ale diecezei” zicând că aceasta a fost şi rămâne „devisa” guvernului diecesan.

Ei bine îl întrebăm, cum îşi închipuieşte d-sa interesele publice ale diecesei gr. cat. orădane dezbinându-le de interesele publice ale bisericei române gr. cat. şi ale naţiunei româneşti?

Românii sătmăreni în apărarea liceului românesc de la Beiuş

58