Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Istorie
Mihaela Sălceanu Nu a declarat episcopatul român gr. cat. de atâtea ori în modul cel mai sărbătoresc înaintea ţării şi a tronului, că limba română este o condiţiune sine qua non, o condiţie de viaţă pentru biserica gr. cat.? Şi oare dieceza gr. cat de Oradea-mare nu face parte integrantă din această biserică? Şi dacă dl. Lauran ocupă un post atât de onorific la biserica catedrală din Oradea nu-1 ocupă domnia sa oare ca fiu al bisericei române, ca preot român? Nu neagă nimeni că şcoala din Beiuş este un institut diecezan, dar dieceza care îi dă acest caracter nu este oare o dieceză română, care trebuie să ţină seama de interesele de viaţă ale credincioşilor săi români? Dl. Lauran recunoaşte, că menirea gimnaziului din Beiuş este în prima linie „a subministra sucrescenţa pentru cler şi totodată a pregăti pe tineri în spiritul bisericei”. Ce cler va creşte însă şi ce spirit se va propaga în biserica română cu limba de propunere maghiară? Iată de ce noi am susţinut şi susţinem, că chestiunea gimnaziului din Beiuş este o chestiune de viaţă şi de moarte pentru biserică şi popor, care numai prin caracterul său românesc, prin limba sa română se poate desvolta şi poate trăi. Dar tocmai acest „caracter” şi tocmai această „limbă” au fost lovite de forţa brutală. Ce a făcut guvernul diecesan gr. cat. din Oradea ca să le apere? Despre acesta dl. canonic Lauran nu ne dă nici o lămurire. Ne arată numai, că după nişte „pertractări discreţionale”, care au fost ascunse dinaintea „areopagului” publicităţii „ca să nu se complice” lucrul, guvernul diecesan în urma urmelor a „comunicat” cu direcţiunea gimnazială „şi tenorea ordinaţiunei ministeriale”. „în urma urmelor”! Acesta este trista signatură a momentului! în urma urmelor ne pomenim cu un caz ministerial, care răstoarnă temelia esistenţii şcoalei din Beiuş, care loveşte în cel mai sfânt drept al bisericei şi al poporului român. Cei de făcut acum? Hic Rhodus, hic salta!75 Dl. canonic Lauran susţine, că trebuie să ne împăcăm cu atentatul, să conciliem opinia publică. No şi cei de-o părere cu noi susţinem sus şi tare, că ar însemna a ne înfige noi înşine pumnul în piept, şi a sacrifica şi interesele bisericei şi ale naţiunei, când am subscrie prin tăcerea noastră această nelegiuire. Dl. Lauran nu e pentru publicitate şi poate nu e nici pentru Sinod. Noi cerem cea mai estinsă publicitate şi cerem întrunirea Sinodului într-o chestiune de-o însemnătate atât de gravă. Răspunsul d-lui Lauran ne lasă aproape în acelaşi întuneric în care am fost, ceea ce vom arăta în alt articol. Cine poate aduce dar lumină în această nenorocită chestiune dacă nu Sinodul diecesei orădane? Guvernul diecesan gr. cat. din Oradea mare, stând înaintea unei răspunderi atât de grele faţă cu prezentul şi viitorul, va avea să aleagă opiniunea d-lui canonic Lauran şi între opiniunea publică a clerului şi poporului diecesei orădan şi a tuturor românilor de bun simţ. Gazeta Transilvaniei, anul LIII, nr, 78/ 7-19 aprilie 1890, pp. 1-3. 11.1890 aprilie 19, Oradea. Adresă a episcopului Mihai Pavel către arhidiaconul Ciriac Barbul în care îi cere să înceteze să organizeze adunări şi mişcări al căror scop nu este cunoscut de episcopie. 856 Reverendisimului în Christos Frate Ciriac Barbul Archidiacon şi paroc gr<eco> cat<olic> în Carei-Mari Venindu-ne la cunoştinţă, cum că Frăţia Ta te-ai decis de a provoca nescari mişcări zgomotoase şi adunări tumultoase în districtele protopopeşti din comitatul Sătmariului pentru a pertracta atari cauze diecezane. După ce această intenţiune a Frăţiei Tale nu ni-e încă insinu- 75 Aici e Rhodos, aici să sari, vers din marele fabulist Esop (în limba latină în original). Folosit aici în sensul să arăţi ce poţi, cu ce te lauzi. Cf. B. Marian, op.cit., p. 76. 59
