Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Artă

IMPRESII

Gradina magică

G+G, alias Găină DOREL, unul dintre îngăduiţii în paradisul sătmărean şi în a sa gradină magică

Există locuri prin lumea aceasta ce ne fac să uităm cum că odată, de mult, de tare demult, se pare, se zice, sau chiar aşa a şi fost fiind să fie, noi am fost alungaţi din Paradis. E adevărat că alungarea nu a reuşit pe deplin căci nimeni şi nicicând, poate doar noi înşine, nu ne pot alunga din paradisurile noastre interioare, paradisuri dragi, de cele mai multe ori candide, de cele mai multe ori gingaşe, de cele mai multe ori vulnerabile, de cele mai multe ori covârşite de povara viselor, năzuinţelor, speranţelor şi dorinţelor noastre dar stăruind să ne primească cu drag şi cu alint atunci când ne întoarcem din lumea lumeită, când obosiţi ne bucurăm că ne lasă să ne culcuşim în ele. Nu este însă, se pare, de ajuns.

Avem nevoie inerţial sau manifest, dinspre şi înspre fizic şi metafizic, de paradise de întru-real, fie ele plenare fie ele secvenţiale. Avem nevoie nu să fim izgoniţi din paradis şi paradise, cele de întru-real, ci să fim primiţi şi îngăduiţi. Din fericire, fie căutând, fie doar fiind aleşi ai norocului, aceste locuri cu rol şi rostuire de paradis ne este dat să le găsim sau, murmurând a minune ne ies chiar ele în cale.

Pentru artiştii îndrăgostiţi de respirarea fizică şi metafizică a lumii lumeite şi a altor bănuite, plauzibile sau chiar posibile lumi, respirare făcută prin complicate, dar dragi conjugări de privire, simţire şi dăruire de daruri născute din asemenea conjugări, unul dintre, rarele, e drept, locuri ce se înveşmântează şi se întrupează în chip, închipuire şi rostuire de ales Paradis este cel al secţiei de artă a Muzeului judeţean de Istorie Satu-Mare.

De, iată, cinzeci de vremuiri el a fost, este, şi va fi, acel paradis în care artiştii şi arta lor sunt îngăduiţi întru aleasa, de fiecare dată, sărbătoare, fie în şi întru identitarul auctorial singular fie întru celebrarea de plural şi de împreună, fie preţ de o vreme, fie preţ de adăpostire întru minunatele oglinzi ce revarsă tandru şi limpede poveşti ale treceri artiştilor şi artei dintru lumea lumeită către dincolo de închipuita închipuire. Şi mai apoi, după ce fiecare din noi, artişti, oameni ai muzeului, public expert sau doar îndrăgostiţi de artă ne hrănim paşii, simţirea şi privirea cu spaţiile în care ne întâlnim cu arta noastră şi a altora în celebrare de ceremonii ale necesarelor oglindiri, paradisul acesta nu ne alungă ci ne cheamă vrăjit să stăruim preţ de clipe sau de nedecisa vreme în grădina din mijlocul lui, o gradină magică ce pe dată se şi însoţeşte cu noi ascultându-ne şoaptele gândului şi alintându-ne cu foşnet de frunze, de iarbă, şi de flori. Abia după aceea, după trecerea şi petrecerea prin şi duhul grădinii magice, el locul paradis nu ne alungă ci ne lasă să plecăm, aşteptând, apoi, totdeauna, înţelept şi prieten eterna noastră reîntoarcere.

431