Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Artă
Cristina Gloria OPRISA, > ' artist plastic, UAPR Satu Mare Cum poate un muzeu să-ţi devină familiar, cum poate să fie parte din tine, din munca şi din viaţa ta? Simplu, dacă ani de-a rândul eşti de bună voie şi nesilit decât de dragostea ce o ai faţă de actul cultural, organizator al unor evenimente care în timp devin permanente şi se petrec ani de-a rândul doar prin grija ta. Da, Muzeul de Artă este asemenea unei case pentru mine, un loc unde sălile au găzduit artişti din toate generaţiile şi care au răspuns şi răspund prezent la invitaţiile evenimentelor pe care le păstoresc. Pot spune că-i cunosc fiecare colţ, că l-am însoţit de fiecare dată în transformările sale, că „i-am invadat” sălile cu expoziţii personale, de grup, saloane, expoziţii internaţionale sau vernisând expoziţiile altor colegi, astfel înnobilându-i cu respect şi dăruire simezele. Pereţii albi au primit sute de tablouri, desene, creaţii artistice din toate genurile ce au însoţit evenimente ca un corolar al expoziţiilor. Artişti plastici consacraţi, studenţi ai facultăţilor de artă şi copiii s-au bucurat deopotrivă de multe panotări de-a lungul anilor. El, muzeul, locul de întâlnire al atâtor generaţii de creatori, a fost gazdă. O gazdă ce a oferit în timp şi spaţiu, sub multe conduceri perindate, acelaşi loc al emoţiilor, al întâlnirilor inedite cu arta. Concertele, lansările de carte, happeningurile, recitalurile şi colajele din lumea teatrului au însoţit, nu o dată, expoziţiile. Mână în mână, nenumărate demersuri artistice au stat la aceeaşi masă dialogând benefic pentru publicul căruia i se dăruiau. E un sentiment de împlinire să „porţi vina” unui eveniment pe care îl organizezi de 24 de ani şi să simţi cum an de an a crescut numeric, valoric şi asta de fiecare dată pentru că în fiecare an expoziţia „Micul Prinţ” adună noi şi noi participanţi, ca un ecou universal al minunatei cărţi a lui Saint-Exupery. Evenimentul este un omagiu adus acestui unic personaj al tuturor vârstelor, care are astrala putere de a aduna pe aceleaşi simeze toate generaţiile de artişti. 24 de ani au crescut din copii, studenţii ce au devenit artişti şi în unicitatea acestui demers se reunesc nepoţi, părinţi şi bunici, uneori pe aceleaşi simeze, la „ospăţul” creaţiei. Poate nu întâmplător stau şi la ceas de seară, în Noaptea muzeelor, să spună tuturor acelora ce calcă pragul muzeului, povestea. Povestea începută cu bucurie de Dr. Dorel Găină şi subsemnata, în dorinţa de a rămâne în paginile unei copilării care ne apără sentimente, trăiri şi gânduri spuse cu penelul, dalta, peniţa, obiectivul foto sau te miri câte şi mai câte măiestrite unelte de exprimare. Spaţiile muzeului devin terenuri de aterizare în preajma evenimentului, coletele inundându-le şi purtând în ascunzişul lor mesaje de pretutindeni, răspunsuri la provocările fiecărei ediţii, care la un semn, de fiecare dată - 14 mai, se dezvăluie privitorilor. Atunci sălile devin neîncăpatoare şi festinul îşi împlineşte rolul dăruindu-se privirilor acelora care an de an onorează sărbătoarea, şi asta până la decolarea lucrărilor ce au aniversat încă o întâlnire care deja se prefigurează pentru anul următor. Astfel creşte un eveniment, într-un loc unde frumosul pluteşte dăruind din truda, căutarea şi izbânda artiştilor, cu generozitate, emoţia. Evenimentele, semne ale actului de creaţie, au privilegiul de a avea o casă. O casă ai cărei pereţi poartă atât de multe taine dezvăluite tututor celor ce îi calcă pragul, intrând într-o lume a artiştilor care, prin altruism, dăruiesc. CasaaceastaesteMUZEUL,otainiţăacreatorilorconsacraţideistorie,darşiaartiştilorcontemporani,unlocundetepoţiîntâlnicuviaţaînsecvenţedeemoţie,unlăcaşcaredăruieştegeneros. 432
