Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Etnografie

SÂNZIENELE: DESPRE SOARE ŞI FLORI SAU DESPRE „O SĂRBĂTOARE COMPUSA DIN STRATURI”

Camelia BURGHELE

Abstract:This paper analyzes a traditional Romanian celebration from multiple perspectives - cultural, mental, ritual, historical, and anthropological. It is approached as a model for the tradition, magic, and religion association. The Lady’s Bedstraw crowns are associated with the sun, therefore these flowers are fully charged with therapeutically and magical-erotic powers. The text is based upon specific field observation from within the Salaj County villages.

Keywords: cultural anthropology, traditional Romanian village, magic and religion, ritual, tradition.

Am admirat-o mereu pe Irina Nicolau şi formula ei personală de discurs antropologic: inspirată, în Ghidul sărbătorilor româneşti scria că „24 iunie e o sărbătoare compusă din straturi. în funcţie de zonă, unul sau altul dintre staturi are rolul principal. în Bucovina, de pildă, Sfântul Ion de Vară se bucură de o ţinere specială, fiind identificat cu Sfântul loan cel Nou, ale cărui moaşte se află la Suceava. Oamenii merg acolo în pelerinaj [...] în alte locuri, greutatea sărbătorii este dată de relaţia cu Sânzienele, nişte zâne bune care zboară noaptea prin văzduh. Mai ales în noaptea dinspre sărbătoarea lor, sunt foarte generoase: dau noroc pentru holde, pentru sănătate. Devin rele numai dacă le supără oamenii”1. Dincolo de spusele Irinei Nicolau, cu certitudine, cea mai cunoscută asociere a sărbătorii este cu împletirea cununilor de sânziene - flori galbene sau albe care cresc în hotarul satelor - şi formulele de divinaţie asociate, şi, în subsidiar, cu recoltarea plantelor de leac, aşa cum am atestat şi documentat obiceiul în toate satele sălăjene studiate în ultimele două decenii. Prin multitudinea de repere bibliografice care

0 încadrează cultural, mentalitar, ritual, istoric, antropologic, sărbătoarea este cu adevărat „în straturi”:- după unii istorici, sărbătoarea ar avea la origine un cult roman pentru zeiţa Diana (numele de Sânziana, aşa cum este cunoscută sărbătoarea în Ardeal, provenind din „Sancta Diana”, în timp ce în Muntenia şi Oltenia se sărbătoreşte sub numele de Drăgaica, (după numele slav); explicaţiile lui Mircea Eliade care face trimitere la notele lui Pârvan sunt citate frecvent ca repere bibliografice: „Pârvan presupune că Diana daco-romană (Diana sancta, potentissima) era aceeaşi divinitate cu Artemis-Bendis a tracilor (Herodot, IV, 33). Această echivalenţă, oricât de probabilă ar fi ea, nu este încă demonstrată, dar nu este nici o îndoială că sub numele roman al Dianei s-ar ascunde, sincretizată sau nu, o zeiţă aborigenă. Or, cultul acestei zeiţe a supravieţuit după romanizarea Daciei şi numele de Diana se găseşte în vocabula românească zâna. Diana Sancta din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (San(cta) Diana), figură centrală a folclorului românesc. Continuitatea religioasă şi lingvistică a fost asigurată mai ales datorită faptului că procesul de transformare a avut loc intr-un mediu popular, adică rural (campestru şi silvestru)”2;

1 Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed.Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 49.

2 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Ghenghis Han, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980.

Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXXV/II, 2019, p. 281-288