Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

Árkád Pásztory - o schiţă biografică

nul dorea să şi le însuşească68. Deşi a fost somat în mai multe rânduri să se întoarcă, Pásztory a declarat că nu consideră justă sentinţa şi că a atacat-o la Sfântul Scaun. Până ce Roma nu avea să se pronunţe, nu se simţea obligat să se supună pedepsei date de Episcopia de Mukacevo. Episcopul Firczăk nu a cedat în faţa acestei atitudini a monahului. A rugat Provincialul Ordinului să-l someze să se întoarcă la Csernekhegy, iar după al treilea refuz, a dispus excomunicarea lui Pásztory, în anul 190269.

La câteva luni după acest deznodământ, pe adresa Episcopiei de Gherla a sosit decizia Congregaţiei de Propaganda Fide. Prin scrisoarea cu nr. 14299, aceasta comunică faptul că îi va permite monahului să rămână călugăr în afara ordinului, cu obligaţia de a-şi menţine jurămintele de castitate (neapărat), de sărăcie (după posibilităţi) şi de supunere faţă de episcopul local70. Viktor Aradi consideră că această reuşită se datorează relaţiilor pe care monahul reuşise să şi le creeze la Roma, prin mită71.

După obţinerea deciziei Congregaţiei, Pásztory a continuat să locuiască pe moşia proprie, pe care o cumpărase, cu mai mulţi ani în urmă, de la notarul Bertalan Privigyei72. Ea era situată în hotarul localităţilor Tur şi Boineşti, în Ţara Oaşului. Acea parte de hotar poartă şi azi denumirea de Toagul lui Pásztory. Acolo, monahul şi-a construit un conac, a continuat extinderea moşiei, prin noi achiziţii, ajungând, într-un final, să deţină o proprietate de aproximativ 2.000 de holde, pe care a adus colonişti ruteni şi slovaci73.

Atanasie Maxim remarcă faptul că, în mod permanent, locuiau acolo 40-50 de persoane, care munceau în gospodărie şi ca meseriaşi74. Aceşti colonişti nu erau doar simpli muncitori, ci şi adepţi ai călugărului. Ajunşi acolo, ei şi-au transformat în bani toate bunurile materiale şi imateriale, pe care, ulterior, le-au donat monahului. în schimb, călugărul le-a garantat cazare, masă şi îmbrăcăminte pentru tot restul vieţii. S-a înfiripat în acest mod un soi de comunitate religioasă, care, potrivit lui Endrédi, nu aparţinea altcuiva decât conducătorului lor spiritual, călugărul Pásztory. Acolo au dorit să locuiască cu el pe moşie, ca prin îndrumările sale să trăiască o viaţă adevărată creştinească75. Viktor Aradi este de altă părere, văzând în acest grup nişte sărmani înnebuniţi [care] îşi transformă în finanţe toate bunurile şi le donează lui Pásztory ca să fie transpuşi în „creşterea slavei lui Isus”. S-au aşezat pe moşia acestuia, mănâncă în bucătărie şi lucrează gratis pe moşia imensă, ale cărei hotare ajung astăzi până la Tur, Negreşti Oaş, Boineşti, Lechinţa, Trip, Bixad şi Tuba76.

Cert este că, atât cu forţa de muncă a comunităţii, cât şi cu banii aduşi de membrii ei, reşedinţa monahului s-a transformat într-un centru economic şi industrial. A construit acolo biserică şi capelă, curie, şcoală de muzică pentru tinerii talentaţi77, precum şi ateliere pentru diferite meşteşuguri, precum: cizmărie, pantofărie, confecţionat de curele, confecţionat de căruţe, croitorie, ateliere de confecţionat unelte agricole, care toate au adus un profit frumos, mai

68 Ibidem.

69 Csaba Endrédi, op. cit., p.108.

70 Roma i-a aprobat să locuiască afară de Mănăstire şi desfăcut de legăturile ce Ie avuse cu Ordinul Bazilian. Era obligat să-şi afle un episcop, care să-l primească sub iurisdicţia sa. Nu să ştie, insă, să crede, că Episcopul romano-catolic de Satumare, Meszléngá, l-ar fi primit.; Atanasie Maxim, op. cit., p. 24.; GKPL I-l-a. 2370/1914, apud. Endrédi Csaba, op. cit., p.109.

71 Şi-a concentrat atenţia pe stabilirea unei relaţii cât mai bune cu Scaunul papal. Zeci de mii trimitea anual la Roma, care, pe urmă, i-a câştigat multe simpatii. Fratele aproape analfabet a fost numit cămărar papal, cavaler al Sfântului Mormânt, astfel că Pásztory s-a simţit in siguranţă, in Viktor Aradi, Tanulmányok..., pp. 263-276.

72 Viktor Aradi, Tanulmányok..., pp. 263-276.

73 Ibidem.

74 Atanasie Maxim, op. cit., p. 26.

75 Csaba Endédi, op. cit., p. 119.

76 Viktor Aradi, Tanulmányok..., pp. 263-276.

77 Csaba Endrédi, op. cit., p. 124.

26