Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Radu Milian: Aspecte ale învăţămăntului românesc bihorean în contextul Marii Uniri
Radu Milian pentru a se putea întreţine47. în anul 1923 primeşte numele de Doamna Stanca. A început cu 6 clase şi 25 de eleve48. între anii 1920-1940 a fost frecventată de 4.592 de eleve. Şcoala normală de stat pentru băieţi Iosif Vulcan. A fost înfiinţată la 1 septembrie 1920. Sediul a fost pus la dispoziţie de către primărie, în localul şcolii civile comunale de dinainte de unire49. A funcţionat în regim de internat, cu 5 clase. Pentru întreţinere i s-au alocat 54 iugăre de pământ arabil, pe care l-a lucrat în regie proprie. Toţi elevii erau bursieri. în anul 1932 devine extrabugetară şi traversează o perioadă dificilă. Este salvată de ministrul instrucţiunii publice G. Angelescu, care o reintegrează la buget. De asemenea, primeşte sprijin şi de la Camera Agricolă şi Prefectură, care fac donaţii în bani şi alimente50. Şcoala a fost încadrată cu 18-20 de profesori. Până în anul 1935 a dat peste 500 de absolvenţi51. Şcoala normală de învăţătoare din Beiuş. Este deschisă de statul român în anul 1922, din iniţiativa dr. G. Cosma, avocatului T. N. Cosma şi a protopopului P. E. Pap. Şcoala avea şase clase, după tipul celorlalte şcoli normale din România. în anul 1926 se deschide şi o secţie pentru conducătoare de grădiniţe de copii, care este desfiinţată însă în anul 1930. Elevele acestei şcoli au înfiinţat societatea Sf. Gheorghe52. La înfiinţare a avut 18 profesoare şi aproximativ 4.114 eleve în perioada interbelică53. Dată fiind importanţa şcolilor pedagogice pentru ridicarea culturală a locuitorilor judeţului, statul român a asigurat elevilor de la aceste şcoli, în funcţie de situaţia economică numeroase burse de studiu, destul de consistente, ajungând uneori până la 50% din numărul total al elevilor54. Şcolile erau frecventate de copii de toate condiţiile sociale şi naţionalităţile, accesul la burse fiind nediscriminatoriu55. Liceul evreiesc pentru băieţi dr. Kecskeméti Lipót. A fost înfiinţat în anul 1920, cu limba de predare maghiară, apoi cu limba de predare română. în anul şcolar 1933-1934, liceul avea un număr de 246 de elevi56. De asemenea, între anii 1925-1931, a funcţionat şi un liceu particular evreiesc. Liceul de fete Oltea Doamna. Corpurile clădirii în care a funcţionat acest liceu au fost construite de primăria oraşului Oradea în anul 1820 pentru folosinţă proprie. La puţin timp, localul a fost cedat Şcolii Civile de Stat care a funcţionat cu patru clase. între anii 1897 - 1901 s-a construit încă un corp de clădire. în timpul primului război mondial şcoala a funcţionat ca spital. După război devine liceu, funcţionând cu trei clase. Din 23 iulie 1919, liceul a funcţionat cu opt clase, 12 profesori şi 332 de elevi. în anul 1921 primeşte denumirea de Liceul de fete „Oltea Doamna” având un număr de 303 eleve. Institutul Notre Dame de Sion. A fost înfiinţat în anul 1930 în clădire cumpărată de guvern de la Şcoala Superioară de Comerţ de Băieţi. A fost deschisă prin strădania episcopului unit Traian Frenţiu. Avea o grădiniţă, şase clase primare şi liceu. Predarea se făcea în limba franceză57. Alături de aceasta, funcţionau în Oradea, două gimnazii evreieşti şi un gimnaziu calvin pentru fete58. 47 Ibidem, p. 70. 48 Ion Zainea, op. cit., p. 220. 49 Ibidem, p. 361. 50 Aurel Tripon, op. cit., pp. 71-72. 51 Istoria oraşului Oradea, Ed. Arca, 2008, p. 362. 52 Aurel Tripon, op. cit., p. 69. 53 Ion Zainea, op. cit., p. 231. 54 Ibidem, pp. 234-236. 55 Ibidem, pp. 237-238. 56 Istoria oraşului Oradea, Ed. Arca, 2008, p. 361. 57 Ibidem, pp. 65-66. 58 Ibidem, p. 360. 143
