Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Radu Milian: Aspecte ale învăţămăntului românesc bihorean în contextul Marii Uniri
Radu Milian b. Situaţia şcolilor româneşti înainte de Marea Unire b.l. Şcolile primare. în anul 1914 existau un număr de 88 de şcoli confesionale ortodoxe, cu un număr de 114 învăţători. Greco-catolicii dispuneau şi ei de 45 de şcoli cu 65 de învăţători: deci românii aveau un număr de 133 de şcoli, cu 179 de învăţători. Statul maghiar susţinea un număr de 154 de şcoli de stat maghiare, cu 421 de învăţători. La acestea se adăugau 188 de şcoli reformate şi catolice, cu un număr de 572 de învăţători. în total existau 342 de şcoli ungureşti cu un număr total de 999 de învăţători. Discrepanţa este foarte mare atât ca număr de şcoli cât şi ca posturi didactice, mai ales dacă ne gândim că peste 60% din totalul populaţiei Bihorului erau români. Evreii dispuneau şi ei de 9 şcoli încadrate cu 27 de învăţători3. b. 2. Şcolile secundare: Liceul Samuil Vulcan din Beiuş înfiinţat la 6 octombrie 1828, pe cheltuiala episcopului S. Vulcan, ca Gimnázium minus, s-a făcut prin transformarea şcolii triviale cu două clase, în şcoala gramaticală, cu patru clase, menţinând însă şi şcoala primară de două clase. în anul şcolar 1828-1829, liceul avea 25 de elevi4. în anul 1841 autorităţile şcolare au dat ordin ca istoria şi geografia să fie predate în limba maghiară. După multe insistenţe, s-a păstrat limba de predare, maghiara fiind introdusă doar în actele oficiale şi corespondenţa cu autorităţile. Liceul a fost subordonat Direcţiei superioare a învăţământului secundar din Oradea, sub coordonarea episcopului maghiar. După înfrângerea revoluţiei, Curtea de la Viena scoate liceul de sub conducerea maghiară, încredinţându-1 bisericii unite. în anul 1853, printr-o nouă lege de organizare a şcolilor, se desfiinţează învăţământul de cinci ani, liceul fiind nevoit să revină la patru ani sau să se ridice la opt. La 15 septembrie 1853 guvernul a recunoscut noua formă de organizare a liceului, oferind un ajutor de 3.550 florini. în anul 1860 conducerea liceului este obligată să introducă limba germană ca limbă de predare. în anul 1867 liceul a fost încadrat între liceele controlate de Ministerul Instrucţiunii şi încep presiunile pentru maghiarizarea liceului. După anul 1870, dificultăţile materiale sporesc, guvernul se oferă să ajute liceul, dar conducerea liceului refuză, deoarece nu voiau ca acesta să fie preluat de statul maghiar. în anul 1875 era impusă predarea geografiei şi istoriei în limba maghiară, iar în anul 1877 s-a tăiat ajutorul de 3.550 florini. Pentru a limita influenţa maghiară în liceu, lângă acesta s-a construit în anul 1891 un internat pentru elevii români uniţi (Internatul Paulean de băieţi), mărit în anul 1895 (capacitate 150 de locuri. în anul 1889 se deschide şi un internat pentru elevii ortodocşi din liceu, cu o capacitate de 60 de locuri. Clădirea internatului a fost construită între anii 1887- 1891 şi avea o capacitate de 100 de locuri. Jumătate din elevii interni erau cazaţi gratis. în anul 1895 internatul este mărit la 150 de locuri iar în anul 1913, este construită încă o clădire în curtea internatului, astfel încât capacitatea totală de cazare se ridica la 200 de locuri5. Şcoala normală unită din Oradea. Episcopul greco-catolic Meletie Covaci (1748-1775), a înfiinţat la Oradea, în anul 1733 o şcoală, pentru românii greco-catolici6, care pregătea şi învăţători pentru satele româneşti. Urmaşul său, Moise Dragoş (1775-1787) reuşeşte să obţină acordul de a iniţia un curs preparandial, ţinut de profesorul Simeon Maghiar, prefect al şcolilor greco-catolice. Şcoala şi-a deschis porţile în noiembrie 1784, când Simion Maghiar începea cursurile având un număr de 46 preparanzi, uniţi şi neuniţi7. De la înfiinţare până la finele secolului al XIX-lea, această şcoală a dat naţiunii române din Bihor şi comitatele învecinate, în jur de 1.500 elevi. între anii 1794-1785, la cursurile de metod de la preparandie au fost înscrişi 11 elevi. între anii 1895-1840, au frecventat cursurile şcolii 37 de elevi. între anii 1848-1870, au frecventat şcoala 403 elevi, dintre care 128 din Bihor, restul din Transilvania şi Ungaria. între 3 Aurel Tripon, Monografia Almanah a Crişanei, Tipografia Diecezană, Oradea, 1936, p. 62. 4 Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş, Ed. Buna Vestire, Oradea 1928 p. 103. 5 Ibidem, p. 27. 6 Aurel Tripon, op. cit., p. 66. 1 Ibidem. 137
