Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)

Ioana N. Găurean: Alianţa Ruso-Română prin prisma activităţii diplomatice a Reginei Maria: 1914-1917

Planul Reginei Maria de a pleca în Rusia a fost categoric respins de o telegramă primită de la St. Petersburg, iar în cele din urmă Primul Ministru şi Principele Carol au fost cei care au luat drumul spre Rusia. Din cauza agitaţiilor de la curtea imperială, vizita celor doi a fost mai mult un eşec. Reprezentanţii Antantei au continuat să refuze să-l invite pe Primul Ministru român la discuţiile conferinţei, deşi făcuseră concesia de a-i oferi audienţe individuale. Motivul pentru care Principele Carol fusese trimis la St. Petersburg era acela de a se întâlni, pentru a treia oară în tot aţâţi ani, cu Marea Ducesă Olga Nikolaevna. în ciuda refuzului categoric al celor doi tineri de a accepta planul de căsătorie făcut de părinţii lor, atât Regina Maria, cât şi Ţarul Nicolae încercau să le forţeze mâna:

„Am primit telegrame cifrate din Rusia. Se pare că ei încă susţin căsătoria dintre Carol şi una dintre fetele lui Nicky - n-aş fi crezut că ei încă se gândesc la asta tocmai acum, când biata noastră ţărişoară abia mai există, iar noi de-abia dacă mai avem un acoperiş asupra capului. în fond ideea e măgulitoare şi o putem lua ca pe un semn bun. (...) Rămâne de văzut dacă tinerii pot fi convinşi să se înţeleagă”47.

Este interesant de observat cum, chiar şi în timp de război, existau voci care insistau asupra consolidării relaţiilor de rudenie între familiile domnitoare, văzând acest tip de relaţie ca pe o veche măsură a apropierii diplomatice dintre statele în cauză. într-adevăr pare absurdă ideea că atât Regina României, cât şi Ţarul Rusiei, continuau să gândească în limitele castei lor, rămânând orbi şi surzi la anumite elemente ale realităţii înconjurătoare. Orişicât, în sistemul de coordonate la care se raportau cei doi suverani, schimbul lor de telegrame codate şi organizarea imaginară a unei nunţi regale, reprezenta o dovadă de necontestat a solidarităţii între aliaţi. Din păcate, şubrezimea reală a alianţei româno-ruse era dată de realitatea frontului şi de prăbuşirea autorităţii Ţarului.

Fiind concentrată asupra crizei sanitare care cuprinsese Moldova la începutul anului 1917, Regina Maria, deşi informată în mod frecvent de Mosolov cu privire la Familia Imperială, nu a realizat pe deplin cât de gravă devenise situaţia în Rusia. Astfel, la auzul veştii abdicării vărului său, şocul a fost absolut:

„Veşti incredibile din Rusia cum că Nicky a abdicat! Nu pot cuprinde cu mintea situaţia! E îngrozitor! (...) Ce vremuri şi pentru femeia aia, care prin fanatismul ei a atras criza aceasta asupra familiei ei. A fost de o ambiţie pătimaşă, cu desăvârşire convinsă că judecata ei nu poate da greş. (...) Iar acum uite ce a atras asupra soţului ei, copiiilor şi ţării. Stau şi mă gândesc la toate şi mi se pare tragic şi înfricoşător!”48

Precum recunoştea chiar ea, Regina o judeca aspru pe Ţarină din postura de „om din aceeaşi meserie”49. Regina Maria s-a raportat la criza Familiei Imperiale din punct de vedere personal. Pe de o parte, era măcinată de regretul faptului că îşi pierduse toate pârghiile prin care putea influenţa atitudinea Rusiei faţă de România50. Pe de altă parte, şi poate cel mai important, era înspăimântată de conştientizarea faptului că eşecul războiului putea să îi arunce propria familie într-o situaţie similară. Din aceste considerente, la câteva săptămâni de la abdicarea Ţarului, Regele Ferdinand a ţinut un discurs în faţa trupelor sale anunţând reformele agrară şi electorală. Nu în ultimul rând, Regina Maria era măcinată de gândul că o potenţială ieşire a Rusiei din război ar fi avut consecinţe dezastruoase pentru o Românie aflată în proporţie de două treimi sub ocupaţie străină şi o treime sub „ocupaţie aliată”.

47 Maria, Regina României, Jurnal..., voi. 1, p. 310.

48 Ibidem, p. 374.

49 Ibidem, p. 345.

50 „Situaţia aduce o mare schimbare pentru mine personal, deoarece eu am putut obţine cu uşurinţă ajutorul Ţarului. Am putut fi cu adevărat utilă ţării mele. Acum totul s-a terminat.”, citat în Pakula, The Last Romantic, p. 223.

Alianţa Ruso-Română prin prisma activităţii diplomatice a Reginei Maria: 1914-1917

132