Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)

Istorie

DianaKinces

sângele comerţului” [...]. „Capacitatea direcţiei, puterea de judecată şi inteligenţa nu pot înlocui reclama. Vreţi să ştiţi ce este un anunţ? încercaţi să plasaţi produsele voastre fără reclamă”8.

Imaginaţia omului a fost mereu pusă la încercare atunci când a venit vorba de imagine, de a-şi vinde produsele ori de a atrage clienţii. Cu mai multă sau mai puţină fantezie, în perioada interbelică, rădăcinile domeniului publicităţii de astăzi sunt vizibile şi pregnante. Erau timpuri când reclama era mai puţin intruzivă, mai puţin senzorială, mai puţină pur şi simplu. Era o publicitate mai informativă şi mai naivă în persuasiune şi se vindeau efectiv produse, nu mărci. Chiar dacă atunci erau folosite anunţuri simple şi schiţe pentru publicitate, efectul şi principiul erau acelaşi. Dacă astăzi, având la bază reclama, s-a dezvoltat o adevărată „industrie” în domeniul comunicării şi a PR-ului, reclama în acea perioadă putea fi doar un simplu anunţ, de regulă text, doar uneori însoţit de o schiţă, un mic desen, pentru o reprezentare cât mai bună a produsului.

O imagine a ceea ce însemna reclama şi publicitatea în perioada interbelică, la nivel local, o regăsim răsfoind paginile cotidianului Satu Mare, pe parcursul anilor 1919 - 1937. De-a lungul perioadei interbelice, ziarul Satu Mare a avut cel mai mare tiraj, fiind, din punct de vedere cantitativ, cel mai reprezentativ periodic românesc al Sătmarului interbelic. Ziarul se adresa în primul rând populaţiei româneşti a judeţului, acest lucru fiind reliefat foarte bine şi prin îndemnurile adresate oamenilor pentru a cumpăra ziarul: „nu e bun român acela care nu se abonează” sau „Români! Faceţi abonamente şi recomandaţi-1 prietenilor!”9, „Citiţi şi răspândiţi ziarul Satu Mare!”10 11. Ziarul a avut iniţial un format mare, de 42 x 58cm, cu doar 2 pagini, iar din 1920 de 32 x 48cm, cu 4 pagini şi foarte rar 6 pagini, având un preţ cuprins de-a lungul apariţiei sale între 30 de bani şi 5 lei. Ziarul era distribuit şi în alte localităţi ale judeţului (Cărei şi Halmeu), având abonaţi şi corespondenţi chiar şi în afara graniţelor ţării, în America (Cleveland, Roebling, Philadelphia), Cehoslovacia, Italia şi Franţa.

La începutul apariţiei sale numărul reclamelor nu era foarte mare, apărând în paginile ziarului chiar şi un anunţ care spunea: „Se primesc reclame”11. în perioada 1922 - 1930 fiecare număr al ziarului abunda în reclame: unele de mici dimensiuni, alcătuite aproape exclusiv dintr-un corp textual, altele ocupând spaţii mai mari conţinând informaţii - cheie după care cititorii puteau identifica brand-ul prezentat. Se întâmpla de multe ori ca întreaga pagină 4 să fie ocupată de reclame, acestea regăsindu-se şi în partea de jos sau pe marginile celorlalte pagini. După 1930 numărul reclamelor se micşorează, dar continuă să ocupe un spaţiu considerabil, în special pe ultima pagină. în anii 1936 - 1937 nu se mai regăsesc deloc reclame în paginile ziarului.

în paginile acestui ziar anunţurile publicitare încercau să facă cunoscute diferite firme, produse şi servicii: bănci, magazine de felurite tipuri şi celebre în epocă, cinematografe, fabrici, activităţi culturale, medicamente etc.

Reclamele publicate în acea perioadă oferă foarte multe informaţii despre meseriile şi preocupările vremii, observând astfel că în Satu Mare îşi desfăşurau activitatea numeroşi producători şi prestatori de servicii, din domenii foarte variate. încă din primele numere apar reclame ale Băncii de Escont din Satu Mare, o societate pe acţiuni cu capital fundamental de 5.000.000 de coroane şi un fond de

8 Ibidem, p. 9.

9 Satu Mare, an IV, nr. 99, duminică 10 decembrie 1922, p. 3.

10 Satu Mare, an XIX, nr. 8, duminică 16 mai 1937, p. 2.

11 Satu Mare, an I, nr. 27, miercuri 24 decembrie 1919, p. 4.

93