Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)
Istoria artei - Istoria culturii
„perspectivă istorică”, procesul lui de elaborare, importanţa sa metodologică, precum şi rolul său în teoretizarea experienţei timpului istoric în cadrul pedagogiei braudeliene. Această analiză se va baza pe iniţiativele de semantică antropologică ale lui Frank R. Ankersmit2 şi pe sugestiile „conceptualismului” ale lui Reinhart Koselleck, totdată pe folosirea unor elemente hermeneutice, elaborate de Paul Ricoeur şi Hayden White3. Fenomenul braudelian Braudel a exercitat o influenţă rar întâlnită asupra contemporanilor, nu numai prin scrierile sale, dar şi prin activitatea sa sau modul său de viaţă. Marele istoric a avut un început de carieră destul de greu, dar partea a doua a vieţii sale a devenit treptat un marş triumfal, iar receptarea operelor sale s-a dovedit a fi una de excepţie. La şaizeci de ani, deci încă din anii 1960, Braudel era deja „un clasic în viaţă”, autorul unor capodopere, conducătorul Şcolii Annales (deci recunoscutul urmaş al lui Marc Bloch şi Luden Febvre), şi astfel îndrumătorul unor istorici de seamă, nu numai francezi, dar şi englezi, germani, italieni şi spanioli4. în Franţa poseda din plin preţuirea şi simpatia elitei ştiinţifice, primind în fiecare an omagii culturale şi politice (duse uneori până la exaltare), fiind venerat ca o personalitate publică de mare autoritate intelectuală. în ţările francofone (Belgia, Italia, Portugalia, România, Spania, dar şi în fosta Iugoslavie, Polonia sau fosta URSS) au fost editate operele sale principale, încă din anii 1970. în spaţiul cultural anglo-saxon (datorită eforturilor depuse de Daniel Bell şi Immanuel Wallerstein) a devenit un idol de vogă, ajungând în centrul unor dezbateri academice nu numai în Africa franceză sau Brazilia, dar chiar şi în Japonia îndepărtată. Desigur, acest cult (amplificat până la exaltare) al omului şi a operei sale era, de multe ori, lipsit de moderaţie, sinceritate şi de preţuire adevărată. Braudel avea mulţi adversari, chiar şi în ţara sa sau în RFG (unde era considerat un „orgolios francez”, care „ironizează eroismul culturii teutonice”), iar în RDG era văzut ca un „pseudo-liberal şiret, prefăcut în socialistul de serviciu”. în Polonia a fost dus un „război al interpretărilor”: Adam Schaff şi Jerzy Topolski subliniau cu mândrie simpatia braudeliană pentru teoria marxistă a formelor de producţie, în acelaşi timp tot ei l-au persecutat pe Bronislaw Geremek, Witold Kula sau Krzysztof Pomian, împreună cu alţi reprezentanţi ai „şcolii franceze”, din cauza „antimarxismului” lor5. Receptarea românească a operelor braudeliene era afabilă, binevoitoare, uneori plină de admiraţie sinceră. în Republica Socialistă România, Braudel a fost considerat un apărător înflăcărat al cauzei neo-latinităţii, apărând operele sale principale: în 1985-86 - Mediterana şi lumea mediteraneană în epoca lui Filip al II-lea; în 1984 - Structurile cotidianului, în 1985 - focurile schimbului, în 1989 -Timpul lumii (acestea trei din urmă ca părţi ale sintezei Civilisation materielle, economie et capitalisme, XV-XVIIF siede)-, în 1994 - Gramatica civilizaţiilor, în 1995 - Identitatea Franţei, în 2002 - Dinamica capitalismului, în 2005 - Studii istorice (cuprinzând, mai ales, studiile teoretice ale maestrului). Adrian Riza scria despre istoricul francez studii subtile şi voluminoase, iar Alexandru Zub îl evoca foarte des în scrierile sale cu caracter teoretic. După 1990, Bogdan Murgescu a început să-şi publice studii importante de istorie economică, folosind diferite modele teoretico-metodologice elaborate de maestrul francez.6 Dacă în anii 1980 receptarea românească a 2 Frank R. Ankersmit, Meaning, Truth, and Reference in Historical Representation, Cornell University Press, Ithaca, NY, 2012. 3 Hayden White, Figurai Realism: Studies in the Mimesis Effect, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1999. 4 Bogdan Murgescu (red.), O lecţie de istorie cu Fernand Braudel, Ed. Corint, Bucureşti, 2002. 5 Jerzy Topolski, Metodologia Istoriei, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, pp. 9-11. 6 Bogdan Murgescu, A fi istoric în anul 2000, Ed. ALL Educaţional, Bucureşti, 2000, p. 129. Fernand Braudel despre „perspectiva istorică” 346
