Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)
Istorie
Contribuţii la istoria bisericii şi comunităţii româneşti din Lelei 4. Biserica românească de lemn din Lelei 4.1. Stadiul cercetărilor Biserica de lemn din Lelei se află pe lista monumentelor istorice ale României, fiind înregistrată cu indicativul SM-II-m-B-0532144. Din judeţul Satu Mare, pe această listă a bisericilor de lemn, se mai află bisericile de lemn din Bolda, Corund şi Stâna, lăcaşul de cult din Soconzel pierind într-un incendiu în urmă cu câţiva ani45. Spre deosebire de celelalte, cărora li s-au dedicat studii, biserica de lemn din Lelei nu a atras atenţia cercetătorilor, ea fiind de obicei doar amintită, fără detalii. De exemplu într-o lucrare de mare amploare precum Monumente istorice bisericeşti din eparhia Oradei. Judeţele Bihor, Sălaj şi Satu Mare. Bisericile de lemn, i se dedică o singură frază, în schimb celelalte biserici de lemn din zona Codrului sătmărean, inclusiv 29 de biserici dispărute, sunt prezentate în detaliu46.1. Iurasciuc şi S. Şainelic, într-un studiu extins asupra bisericilor de lemn din zona Codrului, nici măcar nu menţionează această biserică47. De asemenea, în lucrarea de sinteză Arhitectura ecleziastică din Satu Mare nu este menţionată (deşi despre biserica reformată există un articol)48. Trebuie să precizăm însă că există două lucrări mai recente unde se regăsesc câteva informaţii despre aceasta, sub forma unor articole de dicţionar: Casa Domnului, casa omului valori patrimoniale multiculturale: catalogul arhitecturii religioase din judeţul Satu Mare49 şi ghidul monografic al comunei Hodod50. De asemenea, nu se cunoştea cu exactitate anul construcţiei, unele lucrări menţionând secolul al XVIII-lea, altele indicând mai precis anul 1780, iar altele, precum ghidul monografic al comunei Hodod - 1870. Site-ul de internet al ministerului culturii indică acelaşi an, 1870, ca an al construcţiei bisericii. în nici o lucrare nu se citează sursa pe baza căreia a fost făcută datarea. în ceea ce ne priveşte, considerăm că informaţiile oferite în monografia Sălajului a lui Petri Mór, sunt concludente. Acesta aminteşte că greco-catolicii din sat aveau la 1750 o biserică din lemn51. Credem că este vorba despre biserica actuală, deoarece nici o altă sursă nu menţionează construcţia uneia noi. în plus, câteva şematisme din perioada interbelică indică foarte exact anul construcţiei bisericii: 172852. Menţionăm că în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea şi celelalte biserici din parohia Sălăţig erau tot din lemn, iar dacă cea din Sălăţig a dispărut, cea din Bulgari se păstrează până astăzi. Astfel, datăm biserica de lemn din Lelei în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, la fel ca bisericile din Bolda şi Soconzel53, fiind foarte posibil ca anul de 44 http://www.cimec.ro/Monumente/LacaseCult/RO/Documente/lemnBazaDate.htm 45 Ibidem. 46 loan Godea, Ioana Cristache Panait, Aurel Chiriac, Marin I. Mălinaş, Monumente istorice bisericeşti din eparhia Oradei. Judeţele Bihor, Sălaj şi Satu Mare. Bisericile de lemn, Ed. Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, Oradea, 1978, p. 440. 471. Iurasciuc şi S. Şainelic, Monumente de arhitectură populară: bisericile de lemn din zona Codru, în „Satu Mare. Studii şi Comunicări”, III, 1975, pp. 165-204. 48 Bălu, Daniela, Szőcs Péter, Terdik Szilveszter, op. cit. Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, ed. I, 2004, ed. II, 2008, p. 109. 49 Imola Kiss, Daniela Bălu, Casa Domnului, casa omului. Valori patrimoniale multiculturale: catalogul arhitecturii religioase din judeţul Satu Mare, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2000. 50 Szőcs Péter Levente (coord.), Robert Gindele, Liviu Marta, Diana légár, Sárándi Tamás, Szilágyi Levente, op.cit., Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2008. 51 dr. Petri Mór, op. cit., voi. IV, p. 22. 52 Şematismul veneratului cler al eparhiei greco-catolice a Maramureşului pe anul 1932, Tipografia „Dacia”, 1932, p. 64. şi Şematismul veneratului cler al eparhiei greco-catolice a Maramureşului pe anul 1936, Tipografia „Dacia”, 1936, pp. 81-82. 53 Despre datarea acestora vezi: I. Iurasciuc şi S. Şainelic, op. cit., pp. 201-202. 16