Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)
Istorie
Anamaria Florescu construcţie să fie chiar 1728, aşa cum este indicat de şematismele mai sus amintite. 4.2. Arhitectura bisericii Mica biserică este situată pe un deal la marginea de est a satului. Este împrejmuită de un vechi cimitir. Lângă biserică se află locul de odihnă a patru preoţi necunoscuţi şi mormântul colectiv a trei soldaţi români, care au căzut în octombrie 1944, în luptele pentru eliberarea satului (au fost înmormântaţi de oamenii din sat, care în 2009 au ridicat o nouă cruce la acest mormânt). Lângă biserică se află un tei secular. Bătrânii satului afirmă că în biserică s-au ţinut atâtea slujbe câte crenguţe sunt în acest tei54. Dimensiunile sale sunt următoarele: lăţime interioară: 3,40 metri; lăţime exterioară: 3,90 metri; lungime totală: 7,80 metri; înălţime la nivelul coamei acoperişului: 5,60 metri; înălţimea turnului: circa 9,50 metri. Reprezentativă pentru zona etnografică Codru, biserica are spaţiul interior împărţit după canoanele bisericeşti în trei încăperi: pronaosul, naosul şi absida altarului de formă pentagonală. Este o biserică mononavată. Pereţii sunt realizaţi din bârne aşezate orizontal, materialul folosit pentru acestea fiind obţinut, conform tradiţiei, chiar de pe locul unde a fost construită biserica55. în perioada interbelică (circa 1930) a fost tencuită pentru a opri procesul de degradare56. Cu acelaşi prilej fundaţia a fost refăcută şi biserica a fost împrejmuită la bază cu o centură de beton. Astăzi, din exterior, se observă cu uşurinţă bârnele masive de lemn, care susţin acoperişul, tencuite şi acestea. Intrarea în biserică se face pe latura de vest. în faţa intrării se află o prispă cu doi stâlpi ce adăposteşte intrarea. Aici se pot observa grinzile masive de lemn, care susţin acoperişul, în starea lor naturală. Spaţiul destinat femeilor, pronaosul, este tăvănit, deasupra acestuia fiind amplasat turnul bisericii. Intrarea în biserică, datorită importanţei sale recunoscute, a fost tratată cu maximă atenţie. Vechea intrare a bisericii serveşte în prezent ca trecere între pronaos şi naos. Acoperişul naosului este uşor semicilindric. Iconostasul, cu două intrări, este zugrăvit şi împodobit doar cu icoane şi o cruce din lemn. Turnul bisericii, cu baza dreptunghiulară are galeria ieşită în afară, deschisă, şi căptuşită cu scânduri aşezate vertical. Deasupra galeriei se afla coiful turnului, piramidal cu baza patrulateră, de clară inspiraţie barocă57. Spre turn se poate ajunge chiar din prispă urcând o scară. Acoperişul, în două ape, este acoperit cu tablă, probabil tot ca urmare a „renovării” din perioada interbelică. Pictura interioară nu s-a păstrat, pereţii interiori fiind tencuiţi şi zugrăviţi cu modele tipice caselor de la ţară din zilele noastre. 4.3. Inventarul mobil Mobilierul datează din perioada interbelică şi este vopsit în albastru. în mijlocul bolţii semicilindrice se află un policandru din lemn sculptat, care poate fi urcat sau coborât cu ajutorul unui seripete. Se mai remarcă trei crucifixe foarte vechi, probabil din secolul al XIX-lea, frumos sculptate, mai mult ca sigur de un meşter local. Pe unul dintre acestea (decorat cu câte doi butoni în relief pe fiecare braţ) se remarcă o pictură ce îl înfăţişează pe Hristos răstignit, înconjurat de personaje biblice, probabil cei patru evanghelişti. Acest mic fragment de pictură dă o imagine despre cum trebuie să fi arătat pictura murală a acestei biserici, înainte de brutala „renovare” din perioada interbelică. Interesant este faptul că s-au păstrat şi câteva mici statuete de lemn de certă tradiţie catolică. Două reprezintă îngeri, două pe Iisus Hristos (una reprezintă scena răstignirii), una pe Sfânta Fecioară şi una pe Sfântul Anton cu pruncul, motiv tipic iconografiei catolice. 54 Interviuri cu: Alexa Carolina, Florescu Maria, Gall László, Gall Ana, Gall Rózsa, Lóké Levente. 55 Interviuri cu: Alexa Carolina, Gall László, Gall Ana, Gall Rózsa, Lőke Levente. 56 Imola Kiss, Daniela Bălu, op. cit., Satu Mare, 2000, p. 62. 57 Ibidem. 17
