Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)

Istorie

Anamaria Florescu

La 1898 Léiéiül era în continuare o filie a parohiei Sălăţig, aparţinătoare la rândul său de protopopiatul Cehu Silvaniei. Preot era Grigore Pop de Tohat, cantor şi învăţător Pascu Mutu. La şcoală umblau 12 elevi, iar numărul greco-catolicilor era de 15838.

Pentru anul 1906 şematismul episcopiei de Gherla39 menţionează 202 greco-catolici la Sălăţig, 338 în Bulgari şi 87 în Lelei. Recensământul din 1910 înregistra un număr aproape dublu de greco-catolici în Lelei (142); nu ştim cauzele pentru care în şematism, cu doar patru ani înainte de recensământ sunt înregistraţi doar 87. Preotul Victor Bruchental, avea aşadar în parohia sa 627 de suflete. în Lelei cantor era Pascu Mutu. 10 copii urmau şcoala confesională la Lelei. Se mai menţionează că în biserică există registre parohiale care datează din anul 1828.

La 1914 şematismul episcopiei de Gherla40 menţionează în sat 139 de greco-catolici, din care 18 erau şcolari. în sat sunt menţionaţi 924 calvini şi 41 izraeliţi. Leleiul era în continuare o filie a parohiei Sălăţig, care acum revenise la protopopiatul Oarţa. Şcoala şi casa cantorului erau construcţii de lemn. Cantor era acelaşi Pascu Mutu.

Odată cu înfiinţarea episcopiei greco-catolice a Maramureşului în 1930, protopopiatul Silvaniei a trecut în subordinea acesteia. în 1932, primul şematism întocmit de noua eparhie, semnala noua stare de fapt. Lelei rămânea o filie a parohiei Sălăţig, preot la această dată fiind Corneliu Bucşa (parohia era numită Sălăţig, însă casa parohială şi reşedinţa era la Bulgari, considerată filie a Sălăţigului, însă având un număr mai mare de credincioşi: 391 în Bulgari faţă de 297 la Sălăţig)41. Şematismul din 193642 consemnează însă o schimbare. Leleiul devenise o filie a parohiei Motiş. Motişul avea o singură filie - Lelei. Preot era Lazăr Gherman, curator Gavril Rednic, iar Gheorghe Alexa era cantor. Greco-catolicii erau în număr de 193, calvinii - 925, pocăiţii (baptişti) - 35 (este semnalată şi casa de rugăciune a acestora), izraeliţii - 30 (cu casă de rugăciune de asemenea), rezultând o populaţie totală de 1183 suflete.

în perioada interbelică numărul membrilor comunităţii româneşti/greco-catolice s-a menţinut în limitele proporţionale cunoscute faţă de cea maghiară, cu o creştere constantă. în perioada septembrie 1940 - octombrie 1944 nu s-au semnalat acte de şovinism faţă de populaţia românească, din partea populaţiei de etnie maghiară şi a autorităţilor horthiste. La recensământul din 194143 realizat de autorităţile maghiare, după cedarea Ardealului de nord-vest, în Lelei se înregistra o populaţie totală de 1.130 suflete. Greco-catolici erau 161. Ce este ciudat este că după limba maternă sunt înregistraţi 100 de vorbitori de română, iar după naţionalitate sunt înregistraţi doar 60 de români. Considerăm că aceste date contradictorii indică un fals grosolan al autorităţilor, care încercau să micşoreze „artificial” numărul românilor din sat.

Ca urmare a decretului 358 din 1 decembrie 1948 şi comunitatea greco-catolică din Lelei a fost nevoită să treacă la ortodoxie. După al doilea război mondial, în condiţiile migraţiei populaţiei din mediul rural spre cel urban, populaţia satului Lelei a scăzut simţitor, astăzi existând mai puţin de 10 români.

38 Schematismus venerabilis Cleri Diocesis Szamoujvariensis Graeci Ritus Catholicorum Pro Aanno a Christo Nato MDCCCXCVIII,, Tipografia diocezei Gherla, 1898, p. 158.

39 Schematismus venerabilis Cleri Diocesis Szamoujvariensis Graeci Ritus Catholicorum Pro Aanno a Christo Nato MDCCCCV1, Tipografia diocezei Gherla, 1906, p. 160.

40 Şematismul veneratului cler al diecezei greco-catolice române de Gherla pea anul 1914, Gherla, Tipografia diecezană, 1914, p. 191.

41 Şematismul veneratului cler al eparhiei greco-catolice a Maramureşului pe anul 1932, Tipografia „Dacia”, 1932, p. 64.

42 Şematismul veneratului cler al eparhiei greco-catolice a Maramureşului pe anul 1936, Tipografia „Dacia”, 1936, pp. 81-82.

43 Traian Rotariu (coord.), Maria Semeniuc, Mezei Elemer, Recensământul din 1941. Transilvania. Studia Censualia Transsilvanica, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002, pp. 300-301.

15