Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Istorie

Populaţia oraşului Satu Mare...

1. Aspecte demografice generale

în oraşul Satu Mare, recensămintele organizate de către autorităţile maghiare au identificat comunităţi convieţuitoare de naţionalitate română, maghiară, germană (şvabi), evreiască, ucraineană, slovacă, ruteană, rommi etc. Confesiunile lor se înscriu în grupa celor 7 religii întâlnite şi în alte regiuni ale dublei monarhii, şi anume: grecocatolică, calvină, romano-catolică, luterană, ortodoxă, unitariană, mozaică.

Potrivit datelor adunate de autorităţile maghiare cu ocazia recensămintelor organizate şi coordonate de ele, cel mai mare număr al populaţiei oraşului Satu Mare a fost reprezentat de către maghiari, urmaţi de români şi germani. Potrivit datelor oficiale, pe teritoriul Sătmarului nu existau evrei şi ţigani. Realitatea este însă aceea că aceste două categorii etnice au fost incluse în grupul maghiarilor, sporind astfel numărul acestora.

Tabelulnr. 1 - Numărul populaţiei civile după recensămintele din 1869-70,1880,1890,1900,1910'

Teritoriu-km

1869

1880

1890

1900

Oraşul Satu Mare

183

18.353

19.708

20.736

26.178

La finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, suprafaţa oraşului Satu Mare era de 183 km1 2. Numărul poulaţiei care locuia aici este în continuă creştere, fapt datorat dezvoltării şi industrializării oraşului şi îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă. Dacă la recensământul din 1869-1870, numărul locuitorilor era de 18.353, în 1910, autorităţile maghiare au numărat 34.892 locuitori (civili şi militari). Această creştere constantă a populaţiei se datorează creşterii natalităţii din oraş, dar şi stabilirii unui număr însemnat de persoane atrase de dezvoltarea economică şi industrializarea acestei regiuni urbane.

Dezvoltarea oraşului Satu Mare a primit un puternic imbold în anul 1715, când s-a realizat unirea sa cu oraşul Mintiu, noua unitate administrativă dobândind şi titlul de oraş ’’liber regal”. Acest statut îi oferea mai multă autonomie, dreptul de a se dezvolta în sensul dorit din punct de vedere economic, social, religios etc.2 Astfel, oraşul începe să se extindă, iar centrul vieţii urbane se concentrează în piaţa dinspre fosta cetate, astăzi Piaţa Libertăţii, unde au început să apară şi primele edificii din piatră: primăria veche cu turn (pe locul căreia a fost construit apoi Hotelul Dacia), în jurul anului 1772, iar în anii 1830 catedrala romano-catolică.

Trebuie subliniat faptul că la mijlocul secolului al XLX-lea, în oraşul aflat în atenţia noastră, numărul construcţiilor de piatră este redus: trei sferturi dintre construcţii sunt realizate din lemn, chirpici şi văioage, iar majoritatea acoperişurilor erau confecţionate din şindrilă sau paie. După anul 1805 se demarează pavarea oraşului. Pentru început s-au utilizat scânduri de stejar, iar prima zonă care a fost supusă acestei transformări a fost zona actuală a Pieţei Libertăţii. începând cu anul 1808, este adusă, din carierele de la Seini, piatră pentru pavaj. însă, abia după 1850 se generalizează acţiunea de pietruire a străzilor sătmărene.

1 https://library.hungaricana.hu/hu/collection/kozponti_statisztikai_hivatal_nepszamlalasi_digitalis_ adattar/#.

2 Diana légár, Sárándi Tamás, Satu Mare. Amprentele trecutului, Satu Mare, Ed. Muzeului Sătmărean, 2009, p. 8.

100