Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)
Istorie
Paula Virág în anul 1823, se înfiinţează Comisia de Sistematizare a oraşului, comisie care controlează şi coordonează activitatea edilitară. Apariţia ei se datorează intensificării efortului constructiv în Satu Mare. Alături de construcţiile de piatră deja existente (Casa Vécsey, astăzi Muzeul de Artă, catedrala romano-catolică, a cărei construcţie s-a încheiat în 1837), acum apar şi altele noi: Casa Ormos, clădirea Teatrului de Nord, hotelul Dacia (Pannónia), turnul pompierilor, clădirea poştei etc. Datorită creşterii numărului de construcţii, sporeşte şi cererea pentru materiale de construcţii, fapt care duce la apariţia şi dezvoltarea mai multor fabrici producătoare de astfel de produse: fabrica de cărămidă (1894), fabrica „Neuschloss” de prelucrare a lemnului, fabrica de cherestea (1894). Una dintre caracteristicile vieţii economice a oraşului Satu Mare este aceea că investitorii au trebuit să se adapteze condiţiilor şi materiilor prime puţine existente în această zonă. Se fac investiţii mari în industria morăritului (Moara cu aburi a Societăţii morăritului cu aburi din Satu Mare), care se baza pe producţia locală de grâne şi pe piaţa externă de desfacere. Această ramură industrială se dezvoltă între anii 1867-1880, fiind preponderentă în peisajul industrial sătmărean. în perioada 1867-1900, principalele investiţii se realizează în domeniul bancar, la Satu Mare luând fiinţă cinci instituţii bancare totalizând un capital de 2.120.000 Koroane. Aceasta este dovada că burghezia locală consideră investiţiile bancare mult mai rentabile decât cele industriale3. Se ajunge astfel ca la sfârşitul secolului al XIX-lea industria din Satu Mare să fie dominată de o oligarhie grupată în jurul unor bănci, precum şi de câteva familii care devin acţionari şi iniţiatori ai investiţiilor industriale din oraş4. Aflat la intersecţia unor importante drumuri comerciale, Satu Mare a devenit un nod feroviar însemnat. în 1871 se dă în funcţiune linia de cale ferată Satu Mare-Carei. Ea era de fapt o componentă a magistralei Debreţin-Valea lui Mihai-Carei-Satu Mare-Korolevo-Sighetul Marmaţiei. în cursul anului 1884 este inaugurată calea ferată între Satu Mare şi Baia Mare, iar după 1900 au apărut şi linii care legau Sătmarul de Ardud (1900) şi Bixad (1906). Transportul public cu tramvaiul este strâns legat de construcţia căii ferate ce lega oraşul Satu Mare de Viile Satu Mare şi Ardud. Prima porţiune a liniei a fost inaugurată în 8 noiembrie 1900. Tramvaiul pornea de la gara principală, mergea spre piaţa centrală, trecea podul peste Someş unde, pe drumul ce ducea spre Sătmărel, ajungea până la gara Ferăstrău. Traseul a fost astfel conceput încât să treacă pe lângă cele mai importante instituţii de cultură, dar şi pe lângă principalele întreprinderi sau instituţii publice. El servea atât pentru transportul turiştilor la principalele locaţii oferite de oraş (baia de aburi, ştrandul, monumentele, teatrul), cât şi pentru localnicii care se îndreptau spre locul de muncă5. Prima instalaţie electrică a fost pusă în funcţiune în anul 1891, mai precis la 31 decembrie 1891, seara la ora 19:00, când s-a făcut prima încercare de funcţionare a curentului electric în clădirea teatrului. Din 3 ianuarie a început să funcţioneze iluminarea 3 Liviu Gheorghe Erdei, "Dezvoltarea industrială a municipiului Satu Mare între 1867-1900”, în Satu Mare. Studii şi comunicări, nr. XI-XII, 1994, p. 159. 4 Ibidem, p. 175. 5 Kalocsai Péter, "începutul transportului public în Satu Mare la turnura secolelor la XIX-lea şi al XX- lea”, în Satu Mare. Studii şi comunicări, nr. XXII-XXIV/II, 2005-2007, p. 96. 101
