Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)
Istorie
se pare că data din anul 1438, fiind dărâmată în anul 1875 când s-a construit alta din cărămidă45. Mai era o biserică din zid la Ruske Pole în care nu se slujea deoarece era distrusă de aluviunile fluviului Talabor. (Ecclesiae duae, una lignea cum turri ruinae proxima indigens sarto tecto, altera murata destructaper alluvionem fluvii Talabor... In murata non celebratur)46. Restul bisericilor erau din lemn, cu turn sau turnuleţ, acoperite în marea lor majoritate cu şindrilă, doar cele din Kalini, Lipcia, Priborsavske, Nova Seliţa (aflate în sate ruşine) erau acoperite cu paie. Este interesant hramul bisericilor din Maramureş, el putând să ne dea o imagine de ceea ce a însemnat influenţa Moldovei în această zonă. Astfel, există nu mai puţin de 22 de biserici cu hramul Sfânta Paraschiva care era extrem de populară în Moldova. Celelate hramuri foarte des întâlnite sunt cele ale Sfântului Arhanghel Mihail (26 biserici), Sfântul Nicolae (32 biserici), Naşterea Fecioarei Maria (11 biserici). Mai sunt consemnate hramurile Sfântul Dimitrie (3 biserici), înălţarea Domnului (3 biserici), înălţarea la cer a Fecioarei Maria (7 biserici), Sfântul loan (4 biserici), Concepţia Sfintei Fecioare (1 biserică), Protecţia Fecioarei Maria (1 biserică), Sfântul Vasile cel Mare (1 biserică), Sfântul Niceta (1 biserică), Buna Vestire (2 biserici), Prezentarea Sfintei Fecioare (1 biserică), Sfântul Teodor (1 biserică). Istoriografia mai veche sublinia că mănăstirea Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din Perii Maramureşului a exercitat o influenţă considerabilă asupra ţinuturilor peste care îşi întindea jurisdicţia, inclusiv prin hramul adoptat de parohii. Dar atunci cum putem explica că în Maramureş hramul Sfinţii Arhangheli este adoptat doar de 13,97% din parohii, fiind depăşit cu mult de hramul Sfântul Nicolae (23,52%), Sfânta Paraschiva (16,17%) sau fecioara Maria (16, 91%)? Să se explice această situaţie prin influenţa pe care a avut-o Moldova asupra Maramureşului? Deşi exista obligativitatea introducerii matricolelor parohiale în care să se înregistreze naşterile, căsătoriile şi morţii, doar 25 de parohii posedau asemenea documente (20,66%): Bustino, Steblivka, Krainikove, Hust, Drahove, Kopasneve, Fipce, Horinceve, Nijne Seliste, Nankove, Zolotarevo, Iza, Holyatin, Tyuska, Ricika, Kelecin, Studeno, Ripine, Breb, Călineşti, Onceşti, Ieud, Rozavlea, Poienile de sub Munte, Ruscova, Feordina47. Trebuie subliniat faptul că aproape toate bisericile aveau cărţile necesare slujbei religioase. Protocolul vizitaţiei nu cuprinde toate localităţile comitatului. Comparând sinteza făcută de vicarul Andrei Bacsinszky, în ianuarie 1751, cu protocolul vizitaţei observăm că există diferenţe semnificative. Astfel, în ianuarie 1751 erau consemnate 138 de localităţi 169 de biserici şi 205 preoţi pentru ca în iulie 1751 să fie doar 121 de localităţi 136 de biserici şi 194 de preoţi, însă surpriza vine când consultăm memoriul pe care Episcopul Mihail Olsavszky îl înaintează Curţii Imperiale, în care înfăţişează rezultatele vizitaţiilor efectuate în cursul anului 175 1 48. Există mari diferenţe între cifrele prezentate de cele două documente datând din anul 1751 şi acest memoriu din anul 1752 care prezintă sintetic într-un tabel, aproape de sfârşitul documentului, cifrele legate de numărul parohiilor, biserici, preoţi şi persoane apte să se confeseze49. Sate şi preoţi din Maramureş în anul 1751 In comitatu Foca pure ruthena Loca Mixta Ecclesiae Actuales Parochi Persona confesionis capaces Maramarosiensi 100 8 104 135 16.870 45 Biserica din zid cu turn acoperită cu şindrilă nu se ştie de cine a fost binecuvântată; cf. Arhiva de Stat..., inv. 1290, f. 10., şi Mihailo Sirohman, op.cit., Lviv, 2000, p. 517-518. 46 Ibidem şi Mihailo Siroman, op. cit., p. 531. (Biserici două, una din lemn cu turn ruinat de curând, lipsit de acoperiş, alta din zid distrusă de aluviunile râlui Talabor...în cea din zid nu se slujeşte). 47 Episcopiagreco-catolică..., II, p. 183-213 şi Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia, fond 151, opis l.inv. nr. 1288. Se păstrează publicată matricola Giuleştilor care începe în anul 1755. Cf. N. Iorga, Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene, I, Bucureşti, 1906, p. 239-268. 48 Vezi pe larg Ovidiu Ghitta, La visitepastorale... p. 238-253. 49 Ibidem şi Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia, fond 151, opis 1, inv. 1328, f. 39. 51