Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)
Istorie
Viorel Ciubotă Toate cifrele sunt mult mai mici decât cele notate în cursul vizitaţiei din anul 1751. Ceea ce frapează este micşorarea numărului de preoţi cu aproape 60 de persoane şi reducerea credincioşilor apţi să se confeseze cu 5.171 persoane, ca să nu mai punem la socoteală că o întreagă categorie de populaţie (hospites-oaspeţi) nici nu era pomenită deşi reprezenta un număr semnificativ, 5.137 suflete. De remarcat că episcopul procedează la fel şi cazul altor comitate la Satu Mare trece doar 10.629 suflete în loc de 28.606, la comitatul Szabolcs 9.432 suflete în loc de 12.086, la comitatul Bereg 11.845 suflete în loc de 14.937 etc.50 Era în practica curentă a vremii de a prezenta cifre false Curţii Imperiale, „rata subînregistrării” devenind „o adevărată constantă în cazul majorităţii covârşitoare a înregistrărilor din cursul secolului al XVIII.” 51 De ce procedează episcopul în acest mod? După părerea noastră din cauza fondurilor pe care în permanenţă episcopul le solicita Curţii Imperiale cu motivaţia că eparhia era săracă şi lipsită de resurse băneşti. Că nu este chiar aşa ne-o dovedesc listele de cheltuieli ale episcopului atât în Viena cât şi în Transilvania. Mai remarcăm faptul că episcopia de Mukacevo nu a fost în stare să publice Şematismul eparhial decât abia în anul 1814 deşi arhivele sunt pline de documente care ne domonstrează că s-a încercat acest lucru, mai ales în timpul episcopului Andrei Bacsinszky (1772-1809). Şi aceasta din cauză că nu au putut fi convinşi protopopii şi preoţii să-şi facă raportările anuale la timp şi în mod onest. Viorel Ciubotă Muzeul Judeţean Satu Mare Satu Mare, RO ciubotasm@yahoo.com Bibliografie Bărlea, I., Însemnări din bisericile Maramureşului, Bucureşti, 1909. Bud, Titus, Date istorice despre protopopiatele, parochiile şi mănăstirile române din Maramureş din timpurile vechi până în anul 1911, Gherla, 1911. Idem, Disertaţiune despre episcopii şi vicarii români din Maramureş, Gherla, 1891. Ciubotă, V, O vizită canonică în comitatul Ugocea a episcopului catolic de Eger în anul 1748, în Relaţii româno-ucrainiene, istorie şi contemporaneitate, I, Satu Mare, 1999. Cziple, Al., Documente privitoare la episcopiadin Maramureş, Bucureşti, 1916. Filipaşcu, AL, Istoria Maramureşului, Bucureşti, 1940. Ghitta Ovidiu, La visite pastorale de levéque Manuel Olsavszky dans les comitats de Satu Mare et de Maramureş ( 1751 ), în Church and Society in Central and Eastern Europe, Cluj-Napoca, 1998. Hadjega, V, Dodatki k istorii Rusinov i ruskih ţerkvi v Maramoroşii ( studii istoricino-arhivni ), în Naukovii zbirnik t-va Prosvita ( Ujgorod ), I, 1922. Reli, S., Biserica ortodoxă română din Maramureş în vremurile trecute, Cernăuţi, 1938. 50 cf. Udvári István, Ruszinok a XVIII században, Nyregyháza, 1994, p. 70 şi Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia, fond 151, opis 1, inv. 1328 şi 1290. 51 C. Feneşan, Izvoare de demografie istorică, voi I, secolul al XVIII-leaTransilvania, Bucureşti, 1986, p. 7. 52
