Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

Viorel Ciubotă

2227, în generai de origine germană, iar maghiarii grupaţi în 5 localităţi nu puteau depăşi nici ei mai muit de 3000 ae persoane (episcopul găsea 786 maghiari-calvini în Viskovo, 48 în Ruske Pole, 926 în Signetu Marmatiei etc.)lb. Deci un număr destul de mic de maghiari şi germani. O creştere considerabila o au evreii care în această perioadă încep să treacă graniţa din Galiţia rusească asezăndu-se cu precădere în Maramureşul situat destul de aproape. în 1787 erau deja 1214 evrei capi de familie16 17.

In anul 1751 localiăţile se grupau în felul următor: până la 100 de locuitori (19 localităţi), pană ia 200 locuitori (41 localităţi), până la 300 de locuitori (33 localităţi), până la 400 locuitori (20 localităţi), până la 500 locuitori (3 localităţi), până la 600 locuitori (3 localităţi), pană la 700 locuitori (3 localităţi). Existau localităţi mari cu peste 400 de locuitori: Ternova (460 suflete), Hust (606 suflete), Drahove (474 suflete), Iza (672 suflete), Volove (420 suflete), Budeşti v505 suflete), Ieud (580 suflete), Borşa (660 suflete), Săpânţa (594 suflete). Trebuie ţinut seama că nu erau trecuţi copii până la 8 ani.

In ceea ce priveşte preoţii greco-catolici din comitatul Maramureş vizitaţia consemnează numele a 194 de preoţi şi a cel puţin 40 de diaconi! După părerea noastră cea mai bună explicaţie a prezenţei unui număr mare de preoţi şi diaconi în satele româneşti a dat-o un călugăr iezuit. Pater Andrea Freybereger, care la cumpăna veacurilor XVII-XVIII a vizitat Transilvania şi ne-a lăsat o lucrare extrem de documentată: „Historico relatio unionis Walachicae cum romana ecciesia.’’

Vorbind despre preoţi autorul consemnează că „ Preoţii poporului sau parohii oficiază liturghia Duminica şi în zilele de sărbători, niciodată însă în zilele săptămâni. Ei se ocupă cu munca câmpului: ară, grăpează, seceră, treieră grâul, ca şi ceilalţi ţărani, găseşti chiar şase preoţi in satele mai mari şi fără doi preoţi nu fundează aceşti walachi vreo colonie care să constea fie şi din puţine familii. Unul nu e suficient pentru un sat, fiindcă liturghia, după ritul lor, nu se poate oficia fără doi preoţi. De aici marele număr al acestora: sunt chiar câteva mii de aceşti servitori bisericeşti. Au soţii dar acel care murindu-i soţia ar trece la a o a doua căsătorie nu mai poate asigura liturghia, ci asistă pe preotul liturghisitor împlinind oficiul de diacon18.

Dăm câteva exemple care credem că sunt extrem de concludente pentru susţinerea acestei teorii: Biserica Albă ( 1 biserică) - 2 preoţi, Apşa de Mijloc (2 biserici) - 1 preot şi 6 diaconi, Hruşevo (1 biserică) - 2 preoţi, Apşa de Sus (1 biserică) - 3 preoţi şi 4 diaconi, Teresva (1 biserică) - 2 preoţi şi un diacon, Vonihove (1 biserică) - 3 preoţi, Treblja (1 biserică) - 2 preoţi şi un diacon, Kriciove (1 biserică) - 2 preoţi şi 3 diaconi, Drahove (1 biserică) - 4 preoţi şi 4 diaconi, Iza (2 biserici) - 3 preoţi şi 2 diaconi, Izka (3 biserici) - 3 preoţi şi 4 diaconi, Studeno (3 biserici) - 5 preoţi, Ciuleşti (1 biserică) - 3 preoţi, Budeşti (2 biserici) - 3 preoţi, Călineşti (2 biserici) - 4 preoţi, Şieu (1 biserică) - 3 preoţi, Ieud (2 biserici) - 4 preoţi, Bocicoel (1 biserică) - 4 preoţi, Dragomireşti (1 biserică) - 3 preoţi, Sălişte (1 biserică) - 3 preoţi, Săcel (2 biserici) - 4 preoţi, Borşa (2 biserici) - 6 preoţi, Moisei (1 biserică) - 3 preoţi, Vişeu de Mijloc (1 biserică) - 3 preoţi, Săpânţa (1 biserică) - 3 preoţi.19

Unde sunt pregătiţi şi hirotoniţi preoţii? Trebuie să amintim aici faptul că până în anul 1732 Maramureşul a aparţinut din punct de vedere administrativ de Transilvania, iar episcopia de Maramureş era subordonată canonic mitropoliei de Bălgrad, existând o perioadă sub Sava Brancovici în care în Maramureş, nu a mai existat episcop (1662-1680). După 1680 sunt aleşi iarăşi episcopi ortodocşi în

16 Viorel Ciubotă, Noi date despre structura etnică şi confesională a populaţiei din bazinul Tisei Superioare în a doua jumătate a veacului al XVIll-lea, în ’’Cultura materială şi spirituală din Bazinul Tisei Superioare. Influenţa populaţiei germane asupra culturii celorlaltor etnii din regiune”, Satu Mare - Tübingen, 2003, p. 33-41.

17 Alexandru Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Bucureşti, 1940, p. 169.

18 Nicolae Dobrescu, Fragmente privitoare la istoria bisericii române, Budapesta, 1905, p. 65-66.

19 Datele sunt sintetizate din textul vizitaţiei canonice cf. Episcopia Greco-Catolică..., II, p. 183-213, Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia, fond 151, opis. 1, inv. nr. 1288.

48