Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)
Istorie
Maramureş printre ei numărându-se şi două figuri emblematice: Iosif Stoica (1680 - 1711) şi Dosoftei Teodorovici (1718 - 1733) care au rămas în istoria ortodoxiei româneşti fiind declaraţi sfinţi20. Mai ales Iosif Stoica este înfăţişat ca un om cu o pregătire aleasă. El era acuzat mai ales pentru faptul că a sfinţit vreo 60 de preoţi pentru eparhia greco-catolică din Mukacevo şi că a readus la ortodoxie vreo 16 sate unite21. Ei au reuşit să păstreze independenţa religioasă a Maramureşului, împotriva tendinţelor de acaparare a episcopilor de Mukacevo, tendinţe care datau de cel puţin 300 de ani. Cel care a reuşit acest lucru a fost Ghenadie Bizanczy care în mai multe etape a reuşit să desfiinţeze episcopia ortodoxă a Maramureşului şi să-şi subordoneze pe credincioşii de acolo22. Revenind la cei 194 preoţi pe care îi găseşte Olsavszky în Maramureş observăm că majoritatea covârşitoare a lor (peste 90%) erau sfinţiţi în mediu ortodox şi doar o infimă minoritate (9,79%), în mediu catolic. Dintre preoţii sfinţiţi în mediul ortodox, 78 de preoţi erau sfinţiţi de episcopul Dosoftei Teodorovici al Maramureşului (40,20%), 29 de episcopul Iosif Stoica (14,94%), 34 de episcopul Varlaam23 din Moldova (17,52%), doi erau sfinţiţi de episcopul Ghedeon24,1 de episcopul Pahomie25 din Moldova, 3 de episcopul Antonie26 şi 10 preoţi erau sfinţiţi în locuri nespecificate din Moldova. Mai găsim 5 preoţi sfinţiţi de episcopul de Arad Ioanichie27, 1 de episcopul Inocenţiu28 al Aradului şi unul de episcopul Sabba29. Pentru cei sfinţiţi în Moldova există şi o frumoasă însemnare pe un Liturghier, tipărit la Bucureşti în anul 1745, care se afla în parohia Călineşti, în partea numită Joseni sau Căieni şi care ne poate ajuta să ne facem o părere despre modul cum ajungea cineva preot: „Philippus Opriş, parochus Kalinfalvensis, cuius erat haec S. Liturgia in Metropoli civitate Iaşi per Antonium totius Moldáviáé Metropolitani, anno 1733, et obiit anno 1795...Diaconatum accepit a Dosotheo episcopo Körtvelesensi, et fuit diaconus septem annis...30 Nici vorbă de o pregătire superficială aşa după cum încă afirmă unii dintre specialiştii în domeniu! Hirotonisirea venea ca o încununare a multor ani de pregătire, în cazul de faţă de 7 ani, pregătire desfăşurată pe lângă un preot cu experienţă. Cei sfinţiţi în mediul greco-catolic sunt repartizaţi în felul următor: 6 de Ghenadie Bizanczy31, 4 de Gheorghe Blajovszky32, 7 de Mihail Olsavszky33, 1 de episcopul Pethomio34 şi unul de episcopul Ieronim din Polonia35. Sate şi preoţi din Maramureş în anul 1751 20 Vezi pe larg în Titus Bud, Disertaţiune despre episcopii şi vicarii români din Maramureşiu, Gherla, 1891, Alexandru Cziple, Documente privitoare la episcopia din Maramureş, Bucureşti, 1916 şi S. Reli, Biserica ortodoxă română din Maramureş în vremurile trecute, Cernăuţi 1938. 21 Al.Cziple, op.cit., p. 273. 22 cf. S. Reli, op. cit, p. 99-128. 23 Episcopul Varlaam a păstorit eparhia din Huşi între anii 1734-1735, şi apoi pe cea din Rădăuţi între anii 1735- 1745. cf. M. Păcurariu, Istoria bisericii ortodoxe române Voi. II 1981, p. 367-369. 24 Episcopul Ghedeon a fost episcop la Roman începând cu anul 1734 şi până în 1743. cf. M. Păcurariu, op.cit., p. 364. 25 Pahomie, episcop de Roman între anii 1707-1713. cf. M. Păcurariu, op. cit., p. 360. 26 Antonie episcop de Rădăuţi între anii 1728-1729, iar de la sfârşitul anului 1723 ajunge mitropolit al Moldovei până în 1739. cf. M. Păcurariu, op.cit., p. 365-349-350. 27 Ioanichie Martinovici, episcop ortodox al Aradului între anii 1710-1721, cf. M. Păcurariu, op.cit., p. 527-528. 28 Probabil este vorba de Vichentie Ioanovici episcop al Aradului între anii 1721-1731, cf. M. Păcurariu op.cit., p. 528-529. 29 Există 2 episcopi Sava (Sabba) care s-ar potrivi cronologic cu cel din document: Sava episcop al Romanului între anii 1714-1718 şi un Sava, episcop al Huşilor între anii 1709-1713-1714. cf. N. Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a românilor, voi II, Vălenii de Munte, 1909, p. 344 şi 358. 30 Ion Bârlea, însemnări din bisericile Maramureşului, Bucureşti 1909, p.67-68. 31 Episcop de Mukacevo între anii 1716-1733. 32 Episcop de Mukacevo între anii 1738-1742. 33 Mihail Olsavszky, episcop de Mukacevo între anii 1743-1767. 34 Ar putea fi vorba de episcopul Kaminszky Petronius trecut în şirul episcopilor de Mukacevo de istoricii oficiali ai episcopiei la anul 1688. cf. Episcopia greco-catolică de Mukacevo. Documente, Voi. I, Satu Mare, 2007, p. 294. 35 Episcop Greco-Catolic de Premisl, Sianok şi Sambor, contemporan cu Blajovszky şi Olsavszky. cf. Episcopia 49
