Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)
Istorie
Probabil că documentul a fost redactat de vicarul Andrei Bacsinszky10 şi era departe de a reflecta realitatea de pe teren, mai ales în ceea ce privea preoţii sfinţiţi în Moldova, pe care o consemnează atât de amănunţit peste câteva luni episcopul Mihail Olsavszky. Celălalt document este datat tot în anul 1751 şi a fost sigur scris tot de către vicarul Andrei Bacsinszky, însă este extrem de incomplet (cuprinde doar numele a 73 localităţi, 87 biserici şi doar 135 preoţi11. Revenind la vizitaţia episcopului Olsavszky în comitatul Maramureş, după părerea noastră probabil că s-a desfăşurat în continuarea celei din comitatul Satu Mare. S-a păstrat un jurnal al vizitaţiei din anul 1751. Ea a început în 11 mai când episcopul Olsavszky a plecat din Mukacevo (sediul episcopiei), îndreptându-se spre comitatul Zemplen trecând apoi în comitatul Szabolcs, iar din 22 iunie 1751 el intră în comitatul Satu Mare. Din păcate ultima notă din jurnal se opreşte la data de 15 iulie 1751 când el se afla în localitatea Satu Nou de Sus, situată in apropiere de Baia Mare. Putem doar presupune că pe unul din cele două drumuri care treceau din comitatul Satu Mare în comitatul Maramureş a ajuns cândva la sfârşitul lunii iulie 1751 la Sighetu Marmaţiei. în acea vreme comitatul Maramureş cuprindea 139 de localităţi din care 6 oraşe regale şi 133 de sate, grupate în 4 plăşi (cercuri): Cercul de Sus (18 sate toate greco catolice), cercul Cosău (19 sate toate greco-catolice), cercul Sighet (27 sate), Cercul de Jos (47 sate) şi domeniul fiscal Bocicău (10 sate)12 13. în ceea ce priveşte populaţia comitatului geograful maghiar Mathias Bell estima în a doua jumătate a veacului al XVIII că erau 61.780 de locuitori11. în primul Şematism al episcopiei de Mukacevo numărul greco-catolicilor din Maramureş era estimat la 74.633 suflete, împărţiţi în 10 protopopiate, 124 parohii şi 44 de lilii (protopopiatele Bocicău, Dolha, Hust, Iza, Cosău, Sighet, Tereblia, Teresva, Verchovina, Vişeu)14. La 1751 episcopul Olsavszky vizitează 121 de localităţi unde găsea o populaţie grecocatolică de 22.041 de suflete apte să se spovedească (să se confeseze), 5137 de „oaspeţi” (hospites) adică cei care nu puteau contribui la întreţinerea preotului sau contribuiau într-o foarte mică măsură (în general o zi de muncă). Deci un total de 27.178 suflete apte să se mărturisească. La aceştia trebuie să îi adăugăm pe copii până la 8 ani care nu aveau voie să se mărturisească şi pe care îi putem socoti că reprezintă cam 1/3 din cei apţi să se mărturisească, deci cam în jur de 10.000 de persoane. Ajungem astfel la o populaţie de religie greco-catolică de 37-40.000 suflete lucru extrem de credibil15. Bineînţeles că populaţia totală a comitatului mai cuprindea un anumit număr de maghiari, germani şi evrei. Din păcate nu dispunem de o statistică pentru jumătatea veacului al XVIII-lea, dar după datele vizitaţiei canonice ale episcopului Eszterházi E. Károly de la Eger, efectuată în anul 1778 în comitatul Maramureş, numărul sufletelor romano-catolice era de de la episcopul Iosif Stoica, datat în 17 aprilie 1698 în Sighet „Soborul mare din Sighet pe scaunul părintelui Vlădica Iosif Stoica fiind sfinţenia sa de faţă şi protopopii din Ieraşul (districtul n.n) de Sus, Ieraşul Coseului şi Ieraşul Sighetului. Cf. Tit Bud, Date istorice despre protopopiatele, parochiile şi mănăstirile române din Maramureş din timpurile vechi până în anul 1911, Gherla 1911, p. 4. 10 Vicarul Andrei Bacsinszky era originar din comitatul Zemplen şi a fost numit vicar de către episcopul Mihail Olsavszky în 18 iulie 1746. Din cauza atitudinii sale abuzive a fost schimbat din funcţie în anul 1754, funcţionând apoi ca preot la Hajdudorog (Ungaria) şi apoi în comitatul Zemplen unde şi moare în 14 iunie 1759. cf. M. Lutskay, História carpato-ruthenorum, în ’’Naukovii Zbyrnik muzeiu ukrainskoi kulturii u Svidniku”, nr. 18,1992, p. 140-141. 11 Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia, fond 151, opis 1, inv. nr. 1288. 12 Lexicon universorum regni Hungáriáé locorum populosorum, Budapest, 1920, p. 311-312 (după limba care domina în localitate erau notate 5 localităţi maghiare, 1 germană, 85 ruşine sau rutene şi 50 româneşti) şi V. Meruţiu, Judeţele din Ardeal şi din Maramureş până în Banat. Evoluţia teritorială, Cluj, 1929, p. 20-25. 13 Mathias Bell, Compendium Hungáriáé geographicum, Posonii et Cassoviae, 1779, p. 313. 14 Bendász István - Kői István, A Munkácsi Görög - katolikus Egyházmegye felkészégeinek 1792. évi katalógusa, Nyíregyháza, 1994, p. 55-60. 15 Episcopia Greco-Catolică de Mukacevo Documente, II, Satu Mare, 2012, p. 183-213 şi Arhiva de Stat Regiunii Transcarpatia, fond 151, opis 1, inv. nr. 1288. Sate şi preoţi din Maramureş în anul 1751 47
