Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

în contextul resurselor limitate, conducătorii răscoalei au modificat treptat planurile referitoare la cetate. Primul semnal al noilor planuri vine de la Alexandru Károlyi: în data de 14 februarie 1705, el scrie soţiei sale că nu reuşeşte să îl convingă pe principe asupra demolării cetăţii23. Peste o săptămână, în 27 februarie 1705, administratorul domeniului din Cărei, Miklós Eötvös o informează pe stăpâna sa asupra călătoriei inginerilor germani şi francezi spre Satu Mare. După cum a aflat, ei merg la Satu Mare pentru a moderniza fortificaţiile şi pentru a regulariza străzile oraşului, astfel încât să fie mai potrivite pentru apărare, aceste intenţii nefiind primite cu bucurie de către populaţia oraşului24. Faptul că locuitorii zonei nu erau entuziasmaţi de prezenţa militară în zonă era evident, pentru că, de-a lungul deceniilor precedente, ei au cunoscut îndeaproape ce înseamnă convieţuirea cu diverse armate. Nici nobilimii comitatense nu îi lipsea controlul prea apropiat al comandantului garnizoanei.

între inginerii amintiţi de administratorul careian era şi francezul Le Maire, care a redactat un amplu raport asupra vizitei sale, înaintat apoi principelui25. în acest raport inginerul a analizat fortificaţiile din regiune şi a formulat recomandarea ca cetatea din Satu Mare să fie abandonată, respectiv demolată, în schimb cea din Ecsed să fie modernizată şi extinsă. Dintre argumentele enumerate, inginerul francez considera decisiv faptul că insula Someşului nu oferea spaţiu suficient pentru extinderea liniei de apărare. în contextul evoluţiei artileriei s-a ivit şi necesitatea de a mări linia de apărare prin înaintarea fortificaţiilor şi construirea ravelinelor ori a altor dispozitive de apărare în faţa curtinei principale. în acest sens, cetatea Satu Mare, dintr-o dată, s-a dovedit depăşită de tehnica militară. Aceste considerente, dar nu în ultimul rând şi presiunile locale venite din partea orăşenilor şi a nobilimii în frunte cu Alexandru Károlyi, l-au determinat pe principele Rákóczi să dispună demolarea cetăţii.

Decizia abandonării şi a demolării a fost luată în cursul lunii martie. în 2 aprilie 1705, Miklós Eötvös cere deja dispoziţii de la stăpânul său despre locul în care să fie transportate tunurile din cetatea Sătmarului, deoarece aceasta urmează a fi demolată26. Totuşi decizia abandonării a mai fost discutată şi în a doua parte a lunii aprilie, perioadă în care Alexandru Károlyi era la curtea principelui Rákóczi din Eger. întâlnirea personală cu principele a fost hotărâtoare în multe aspecte legate de comitatul Satu Mare şi regiunea învecinată. Dispoziţia scrisă emisă de principe la plecarea lui Károlyi, la data de 26 aprilie 1705, cuprindea sarcini clare privind demolarea cetăţii Satu Mare şi construirea celei din Ecsed, fapt ce confirmă încă odată că cele două cazuri erau strâns legate27. Pentru asigurarea forţei de muncă prin zilierii iobagi, au fost desemnate comitatele Satu Mare, Ugocea şi Szabolcs, împreună cu oraşele Satu Mare şi Mintiu28. La 15 iunie 1705, principele urgenta lucrările, avertizându-1 pe Károlyi că întârzierea demolării cetăţii Satu Mare şi a construirii fortificaţiei de la Ecsed, nu poate să

Ultimii ani de existenţă a cetăţii Satu Mare

23 Károlyi Sándor levelei, voi. I, doc. nr. 34, p. 40-41: „Szathmárnak elrontására soha nem inducálhatom az fejedelmet, csak parancsolja az dispositio tételeket, de én még sem assummáltam, mert resolutióm nincsen, hanem az iránt is az includált punctumokkal mostan expediálom Gálfi[t], ha leszen válasz, az után felvállalom s az parancsolatokkal mostan Gálfit leküldöm.”

24 Károlyi család oklevéltára, voi. V, doc. nr. CXXVIII, p. 168: „ ... nem hogy elhánnák, sőt erősséteni akarják, az városnak reguláris utczáit intézik ki, úgy hadna épéteni rajta; de a szatthmári feleknek rósz kedvek van az épétéshez ha a vár megmarad.”

25 Markó Árpád, Le Maire francia-kuruc brigadéros szemlejelentése Szatmár és Ecsed várainak állapotáról 1705 februárjában (Raportul generalului francez Le Maire despre cetăţile Satu Mare şi Ecsed din februarie 1705), în: ’’Hadtörténeti Közlemények”, s.n. II (1955), nr. 3-4, p. 432-451.

26 Károlyi család oklevéltára, voi. V, doc. nr. CXXXII, p. 172-173.

27 Ibidem, doc. nr. CXLIII, p. 188: „Mivel Szathmárt elhányatni, Etsedet penig restauráltatni kívánjuk, informáljon micsoda modalitással lehessen meg, s honnat, mely n. vármegyékbül telhetik ki azon munkás, s egyéb kivántató requisitum. Úgy mész és fa mely sok kívántatik az ecsedi külső erősségnek ercetiojára, honnat micsoda modalitással s kevesebb költséggel administráltathassék, s honnat telnek kivántató téglavetők.”

28 Bagossy-Domahidy, Szatmár vármegye, p. 486.

41