Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

Gianina-Diana légár

Cariera la curtea regală.

în primele faze de evoluţie a carierei lui Petru Perényi, în ultimul deceniu al secolului al XlV-lea, nu se poate realiza o distincţie clară între cariera sa militară şi cea de la curtea regală, pe care o putem numi, uşor exagerat, „administrativă”. Vizibil înzestrat cu calităţi de soldat, acesta accede în demnităţi importante la curte, dar cu o puternică componentă militară, cum sunt cele de ban de Macsó şi de comite al secuilor. în ordine cronologică, prima funcţie ocupată de Petru Perényi, încă din septembrie 139571, este cea de comite de Zemplén, pe care o va deţine de altfel până la moarte. Cumulul intervine însă abia doi ani mai târziu, când, ulterior bătăliei de la Nicopole, Petru este recompensat de rege cu demnitatea de ban de Macsó72. împarte însă această funcţie, importantă mai ales din perspectiva pericolului turcesc, şi care îl propulsează în rândul baronilor regatului73, cu loan Maróti. Dacă pentru Petru demnitatea de ban pare fi doar o treaptă cu rol temporar în cadrul carierei sale, Maróti devine un veteran în conducerea provinciei sudice, stând în fruntea acesteia, cu întreruperi mai scurte sau mai îndelungate, nu mai puţin de 12 ani74.

Petru rămâne abia câteva luni în fruntea banatului de Macsó şi, practic, probabil nu s-a deplasat niciodată în teritoriu75. Cu câteva zile după încheierea Dietei de la Timişoara (octombrie 1397), sau poate chiar în timpul Dietei, demnitatea de ban de Macsó i-a fost schimbată cu cea de comite al secuilor76. Pentru Petru Perényi, această demnitate, pe care o va păstra timp de şapte ani, este treapta cea mai înaltă a carierei sale incipiente. Referirea la funcţie se face alături de numele său până în momentul în care accede la rangul mai înalt, cel de jude al curţii regale. Pe lângă rolul care îl transformă în baron, Petru mai ocupă, pe parcursul anului 1397, funcţia de comite de Satu Mare şi Ugocea, iar în 1398 pe cea de comite de Ung77.

Punctul de interes al lui Sigismund se mută în următorii ani în nord, în special asupra Boemiei şi a luptei pentru putere din jurul fratelui său, Venceslav. Iniţial, declanşarea ostilităţilor militare are loc în 1399 şi vizează Moravia, în condiţiile în care conflictul dintre Sigismund şi margraful Procop se reactivase de curând78. Deşi în documentele narative nu se menţionează participarea lui Petru la campania militară din Moravia, care s-a extins pe o perioadă de un an şi jumătate, aceasta poate fi afirmată destul de concludent pe baza surselor conexe. Cel puţin în anul 1399, itinerariul lui Petru la graniţa cu Moravia îl suprapune aproape perfect pe cel al lui Sigismund, şi mai în toate cazurile perioadele de răgaz sunt marcate de documente de donaţie sau privilegii către corniţele secuilor79. După pătruderea pe teritoriul Moraviei, nu mai există date „la zi” privind traseul urmat de Petru, dar este de aşteptat ca acesta să continue lupta alături de rege şi pe teritoriul ţării vecine. Un alt document vine în sprijinul acestei afirmaţii: în 17 aprilie 1401, Petru Perényi şi vărul său Emeric se grăbesc să ceară regelui compensaţii materiale pentru moartea în luptă a fratelui celui din urmă, loan80. Aflăm din naratio că loan, o prezenţă destul de slabă documentar81, îşi pierduse viaţa în timpul campaniei din Moravia, în lupta de lângă Luthowa82.

7’ Archontologia.- Ibidem. Apare pentru prima dată în lista demnitarilor în 3 martie 1397. DL 8202.

73 Titulatura de magnificus îi însoţeşte pentru prima dată numele în 28 aprilie 1397. DL 70693; Perényi, doc. 182.

74 Archontologia.

' în 28 aprilie 1397 este la Buda, iar în 14 august la Újvár, în comitatul Abaúj. Perényi, doc. 182 şi 187.

76 Archontologia. Apare pentru prima dată în această calitate în 28 octombrie 1397. ZsO, voi. I, 5040.

Ibidem.

78 Pál Engel, Regatul Sfântului Ştefan. Istoria Ungariei medievale, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2006, p. 233.

7 în 29 august 1399, la Marót (azi Zlaté Moravce, Slovacia); Perényi, doc. 211. în 25 septembrie, la Németlipcse (azi Partizánska Lupca, Slovacia); Perényi, doc. 209. în 16 octombrie şi 5 noiembrie, la Szakolca (azi Skalica, Slovacia); Perényi, doc. 213 şi 215. Drumul lui Sigismund coincide cu cel al lui Petru în toate aceste date; Engel Pál, C. Tóth Norbert, Itineraria..., p. 77.

80 Perényi, doc. 228.

81 Este menţionat o singură dată pe când era în viaţă, în anul 1397. Genealogia.

82 Probabil Lietava (azi Slovacia). ZsO, voi. II, 1007.

20