Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)
Istorie
Imediat după întoarcerea din Moravia, Petru este desemnat pentru a doua oară ban de Macsó83 şi, în această calitate, este trimis alături de camaradul său loan Maróti în zona Syrmiei (Srem), pentru a respinge nişte incursiuni turceşti care par a fi fulgerătoare84. Ciocnirile cu otomanii sunt probabil de mică amploare, deoarece în relatările din documentul datat în 1 august 1411 nu este menţionat nici un loc sau eveniment care să poată fi identificat. Cea mai relevantă experienţă militară a lui Petru Perényi, în care imaginea sa în raport cu Sigismund se formează pe deplin, este campania împotriva răsculaţilor din Liga Baronilor. Baronii fostei dinastii îşi făcuseră cunoscute nemulţumirile extrem de direct încă din 1401, când, din aprilie şi până în octombrie, Sigismund este luat prizonier şi ţinut captiv de către unii dintre cei mai înalţi demnitari ai regatului: palatinul Dezideriu Bebek şi episcopul de Strigoniu, loan Kanizsai85. Din vechea „gardă” a curţii regale angevine a rămas alături de Sigismund doar banul Nicolae Garai, care a şi intermediat o înţelegere între rege şi baroni, ca o condiţie a eliberării celui dintâi. Documentul, la care a participat în calitate de semnatar şi corniţele secuilor, Petru Perényi, conţinea în primul rând angajamentul lui Sigismund de a îndepărta străinii (cu excepţia lui Stibor Stiborici) din rândul mai-marilor ţării86. Condiţiile nu au fost însă respectate de suveran. Relaţia dintre Sigismund şi baronii Ligii a continuat să se deterioreze în aşa măsură încât, în anul 1402, înainte de deplasarea în Cehia, Sigismund a simţit nevoia să facă modificări importante în rândul demnitarilor regatului87, încercând să-şi asigure astfel controlul asupra unei crize în prag de izbucnire. Peisajul politico-administrativ se schimbă nu doar la nivel înalt (prin revocarea lui Bebek din funcţia de palatin şi numirea lui Nicolae Garai), ci şi la nivel mai mic, de comite de comitat sau castelan. Pentru nord-estul Ungariei, situaţia este sugestivă: comitatele Satu Mare şi Ugocea au fost preluate, aproape concomitent cu voievodatul Transilvaniei, de Nicolae Csáki (în acelaşi timp şi comite de Bihor) şi Nicolae Marcali88; prinţului Todor i-a fost oferită funcţia de comite de Bereg (împreună cu domeniul cetăţii Munkacevo, care ţinea de comite sub formă de honor) şi, posibil, comite de Maramureş89; Petru Dobi, aflat încă la începutul carierei la curtea regală90, ajunge comite de Sáros şi Szabolcs. Toate aceste schimbări au avut loc în cursul anului 1402 şi au fost probabil gândite de Sigismund în sensul asigurării unei relative stabilităţi în lipsa sa. Ele s-au făcut simţite şi în cazul lui Petru Perényi, căruia i-a fost revocată, pe lângă funcţiile de comite de Satu Mare, Ugocea şi guvernator al cetăţii Munkacevo, demnitatea cea mai importantă pe care o deţinuse până în acel moment, cea de comite al secuilor. Interesant de menţionat că toate aceste roluri (excepţie cel de guvernator) sunt preluate de la Petru de către perechea Csăki-Marcali91 care, adăugându-şi demnitatea de voievozi transilvăneni, ajung să controleze fără drept de apel întreaga zona de est a Ungariei. în schimbul funcţiilor pierdute, Petru Perényi este numit în cursul anului 1402 comite de Szepes, în locul fostul palatin căzut în dizgraţie, Dezideriu Bebek, şi ajunge să deţină ca honor cetatea Szepesvăr92. Este puţin probabil 83 Engel, Archontologia, DVD. 84 Cei doi sunt numiţi în funcţie cam în aceeaşi perioadă, la finalul anului 1400. Sunt menţionaţi în această calitate prima dată în 25 ianuarie 1401; Archontologia. Campania militară durează, cel puţin din perspectiva lui Petru, mai puţin de patru luni. în 17 aprilie e din nou la Buda, cerând recompensă pentru moartea vărului său (Perényi, doc. 228), iar după 27 aprilie nu mai este menţionat ca şi ban de Macsó (Archontologia). 85 Engel Pál, Kristó Gyula, Kubinyi András, Magyarország története, 1301-1526 (Istoria Ungariei 1301-1526), Osiris Kiadó, Budapest, 1998 (în continuare, Magyarország története...), p. 133. 86 ZsO, voi. II, doc. 1418. 87 Magyarország története..., p. 133. 88 Archontologia. 89 Din 1399 şi până în 1404, când Todor este presupus prima dată în funcţie, nu există menţiuni privind deţinătorul funcţiei de comite de Maramureş. Ibidem. 90 După răscoală, moşteneşte castelania din Lipóc, confiscată de la infideli, şi este prezent la curtea regală după 1405, îndeplinind roluri mărunte. Ibidem. 91 Ibidem. 92 Ibidem. Petru Perényi, „primum inter ceteros nostros regnicolas”... 21
