Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)

Istorie

Bura László

Din primele decenii ale secolului al XVII-lea cunoaştem numele părintelui Anton Marietti (iezuit italian), care, între 1601-1605, locuind probabil în cetate, avea în grijă sufletele romano-catolicilor din Satu Mare. Izvoarele vremii amintesc în 1610 un pater iezuit (numele lui nu este cunoscut), care a stat în casa lui Andrei Dóczy, căpitan al cetăţii Sărmarului, şi de acolo îşi desfăşura activitatea în slujba credincioşilor romanocatolici. In 1615 a păstorit în Satu Mare preotul iezuit Várady István, dar numai timp de câteva săptămâni, deoarece s-a îmbolnăvit grav şi a murit4. Izvoarele menţionează că a fost condus cu respect la cimitir, inclusiv de către calvini.

Tot călugării iezuiţi s-au angajat şi în îngrijirea sufletelor credincioşilor din apropiatul Cărei, însă ei trăiau la Satu Mare, în cetate, considerând-o un loc mai sigur. In 1622, principele Gabriel Bethlen a predat biserica cetăţii protestanţilor, motiv pentru care ordinul nu şi-a mai putut desfăşura activitatea5. După revenirea Sătmarului sub tutela regală, în 1630, împăratul Ferdinand al Il-lea a donat iezuiţilor un teren în incinta cetăţii, unde aceştia şi-au ridicat mai târziu claustrul (aşa-numita antiqua residentid), iar în 1636 au reînfiinţat şi parohia din cetate.

Pázmány Péter a semnat actul de donaţie care a pus bazele ridicării colegiului din Satu Mare în 14 septembrie 16366. Donaţia era de 2000 de forinţi anual, o sumă însemnată în acel timp. După stabilirea iezuiţilor au început să curgă donaţiile şi din partea aristocraţiei şi a regalităţii: împăratul Ferdinand al IlI-lea7 a donat localitatea Kisfalud din comitatul Zemplén, contele Károlyi László biserica din cetate şi satul Băbăşeşti, iar împăratul Leopold I, 23 de sesii iobăgeşti.

în accepţiunea ordinului, colegiul este un claustru cu rol de şcoală în care îşi desfăşoară activitatea cel puţin 20 de membri ai ordinului, şi care oferă şi învăţământ superior (gimnaziu de toate nivele). In Satu Mare, şcoala iezuiţilor şi-a început activitatea în toamna anului 1639, sub conducerea lui P. Kerzi (Kerczy) László8, dar numai în calitate de gimnaziu gramatical inferior (şcoală cu patru clase). în aceste şcoli gimnaziale, elevii îşi însuşeau în principal limba latină, la un nivel din ce în ce mai înalt. Şcoala era frecventată de fiii nobililor din zonă, într-un număr destul de mare, dar şi de cei ai cetăţenilor protestanţi ai oraşului!9 Iezuiţii asigurau cazarea, masa şi supravegherea elevilor pe tot parcursul studiilor în internatul din vecinătatea gimnaziului10 11.

Gimnaziile iezuite funcţionau după un plan de învăţământ identic. Inclusiv manualele erau identice, astfel încât elevii să-şi poată continua studiile oriunde. Astfel, cunoaştem (şi în lipsa păstrării arhivei locale) materiile predate în gimnaziul inferior din Satu Mare. Cu siguranţă şi în gimnaziul din Satu Mare a fost respectat modelul pedagogic prezentat în Ratio Studiorum''1, adică se lucra cu clase de elevi de aproximativ aceeaşi vârstă, şi cu profesori diferiţi pentru fiecare clasă. Cel mai apropiat claustru de iezuiţi sătmăreni era cel din Sárospatak şi se pare — din datele istorice păstrate - că din punct de vedere administrativ-financiar, cel din Satu Mare a fost oarecum subordonat acestuia (cel puţin temporar). Astfel, este cunoscut faptul că în deceniile 4-7 ale secolului al XVIII-lea, administratorul claustrului din Satu Mare era un membru al claustrului din Sárospatak12.

în Satu Mare - în lipsa şcolii confesionale — iezuiţii au fost nevoiţi să organizeze inclusiv clasele elementare

4 Despre misiuni catolice din Ungaria nord-estică vezi: Molnár Antal, „Olasz minoriták a XVII. századi Felső-Magyarországon” (Minoriţi italieni în Ungaria Superioară din secolul al XVII-lea), in Aetas 1992/3, p. 44-77. Documenta Missionaria 1/1, Coord. J. Sávai-G. Pintér, Szegedini, 1993, şi literatura citată acolo.

5 Szirmay Antal, Ssptmár vármegye fekvése, története és polgári esmérete. (Aşezarea, istoria şi populaţia comitatul Satu Mare), voi. I- II, Buda, 1800; Vezi voi I, p. 204.

6 Vezi Pázmány Péter bíbornak ... összegyűjtött levelei fCorespondenţa cardinalului Pázmány Péter), vol. 1-2, ed. şi pref. Hanuy Ferenc, Bp. 1910-1911, nr. 1059. Tot cu acesta are legătura diploma emisă în aceeaşi zi (tot acolo, nr. 1060), prin care, din veniturile anuale ale capelei Corpus Christi din Spis sunt donaţi 2000 de forinţi colegiului din Satu Mare.

7 Actul de fondare a cardinalului Pázmány a fost confirmat de Ferdinând al IlI-lea în 22 februarie 1639, iar bunurile imobile au fost donate în 1647; Vezi MOL, Magyar Kamara Levéltára (Arhivele Naţionale ale Ungariei, fond Arhivele Cămării Regale), E 152 - Acta Jesuitica, cutia 73, fasc. 14, doc. 302.

8 Ladislaus Lukács, Catalogi personarum et officiorum Provinciáé Austriae S.I., Tom. II (1601-1640), Romae, 1982.

9 S^atmár vármegye (Comitatul Satu Mare), ed. Borovszky Samu, Budapest, [1907], p. 445, 526; şi Szatmár-Németi szabad királyi város. (Satu Mare oraş liber regal), ed. Borovszky Samu, Budapest, [1907], p. 82.

10 Clădirea potrivită pentru şcoală a fost primită numai după 1643, fapt atestat şi de porunca regală conform căreia pentru iezuiţii cazaţi încă în clădirea poştei trebuia repartizat un imobil potrivit şi pentru şcoală. Vezi MOL, fond E 152, cutia 69, fasc. 1. f. 348.

11 Denumirea întreagă: Ratio atque institutio Studiorum Sodetatis Jesu.

12 Dintre ei cunoaştem pe următorii: 1734: Joannes Reberics, 1753: Adalbertus Török, 1759,1760: Paulus Bertalanfi, 1760, 1762: Laurentius Petresics. Vezi A katolikus iskolaügy Magyarországban (Problematica şcolilor catolice din Ungaria), Fasciculus tertius. Pars I. Collectae, editae et notis illustrae a Friderico Weiser S.J., p. 53.

34