Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)

Istorie

Iezuiţii în Sătmar

pentru copiii care învăţau abecedarul, precum şi clasa decliniştilor — a elevilor care învăţau gramatica limbii latine şi declinările. Această şcoală elementară se întindea pe perioada a doi ani, şi, pentru că facea parte din învăţământul unitar al reţelei şcolilor iezuiţilor, iar curriculum-ul didactic trebuia să respecte regulamentul elaborat de centru.

Conform regulamentului, în clasele de gramatică ale gimnaziului era acceptat orice copil, indiferent de confesiune. Regulamentul prevedea ca la fiecare clasă să predea câte un dascăl diferit şi, doar în cazul claselor cu un număr mic de elevi, cursurile pot fie predate de acelaşi profesor. Dreptul de predare îl aveau doar cei care beneficiau de titlul de maestru—magister. Obţinerea acestuia presupunea finalizarea a trei ani de studii filosofice la secţia academică.

Scopul iezuiţilor nu a fost organizarea colegiilor cu un număr mare de elevi, pentru a evita dificultăţile în urmărirea evoluţiei individuale. Se gândeau în schimb şi la ocrotirea copiilor nevoiaşi din oraş: 15 elevi săraci din mediul urban beneficiau zilnic de o masă alături de cei din internat (aceştia erau cunoscuţi sub numele de iuskuli şti).

Secţia inferioară a gimnaziului avea sarcina de a asigura însuşirea cât mai perfectă a limbii latine, precum şi a unor cunoştinţe matematice şi de limba greacă (nu discutăm în cadrul acestui studiu despre manualele folosite în gimnaziul din Satu Mare, ele sunt tratate pe larg într-o lucrare despre istoria Gimnaziului Catolic din Satu Mare13 14).

în 1735 a fost elaborat un nou regulament pentru dezvoltarea gimnaziilor congregaţiei de pe teritoriul austriac. Reglementarea, denumită Instruction, a fost prima programă şcolară şi de instrucţie metodologică din istoria pedagogiei din regat. Instrucţiunea prevedea un plan de muncă detaliat, pe tot anul şi pe săptămâna cu cinci zile lucrătoare. Săptămâna de lucru, cu structura 3+2, fiind divizată de ziua de joi. Pentru însuşirea cunoştinţelor erau prevăzute patru zile, iar ziua de sâmbătă era dedicată recapitulării materialului predat în săptămâna respectivă. Programa şcolară prevedea şi orarul, separat pentru perioada de vară. A fost introdusă pe această cale şi o nouă disciplină: istoria, predată conform lucrării publicate la Trnava în 6 volume: Rudimenta historica. în volumul patru apare tipărit pentru prima oară şi un material privind istoria regatului. Erau predate şi cunoştinţe de geografie, însă materialul acestui curs nu a fost specificat cu exactitate în programa şcolară.

în predarea lecţiilor, iezuiţii au utilizat şi limba maternă a elevilor. Foloseau versiunea în mai multe volume a lucrării Principia lui Alvarez. La predarea materialului didactic în limba latină a fost folosită o versiune tradusă în limba maternă (în lucrarea de faţă nu putem trata amănunţit problematica învăţăturii, ne ocupăm mai detailat cu acest aspect în lucrarea privind istoria învăţământului15).

Dascălii călugări pretindeau elevilor o disciplină severă, dar în acelaşi timp s-au străduit să manifeste un comportament amical faţă de ei. Au cerut eforturi în muncă, dar au avut grijă şi de odihna elevilor, organizând şi diferite activităţi distractive (sport, jocuri, teatru).

Biblioteca gimnaziului era alcătuită din 69 de riduri în mai multe exemplare, astfel încât numărul cărţilor ajungea la 1182, chiar 1192 de cărţi, dacă luăm în calcul pe cele cu mai multe volume16. Majoritatea erau în limba latină, dar se găseau volume şi în limba maghiară, germană, italiană şi greacă. Fondul de carte (precum şi numărul exemplarelor) atestă faptul că în gimnaziul primar din Satu Mare, în timpul predării limbii latine, sprijinită pe limba maternă a elevilor, au fost dezvoltate inclusiv cunoştinţele de limbă maternă. S-au folosit manuale în care materialul didactic de limbă latină a fost tradus şi în maghiară, incluzându-se un glosar — un fel de dicţionar explicativ care cuprindea înţelesul cuvintelor, inclusiv cu sinonime, şi în limba maghiară, între cărţile gimnaziului se regăsea gramatica limbii maghiare, în variantele mai multor autori17.

Conventul iezuiţilor din Satu Mare avea şi o bibliotecă proprie care, după inventarul făcut la desfiinţare, cuprindea 854 titluri în 890 de volume, şi 13 lucrări manuscrise în 20 de exemplare. Majoritatea acestui fond de carte era în limba latină, iar din punct de vedere al tematicii, pe lângă lucrările de teologie şi filozofie, colecţia cuprindea şi cărţi de geografie, ştiinţele naturii, istorie, drept şi retorică, nelipsind nici dicţionarele.

13 Bura László, Iskolavárosunk Szatmárnémeti (Şcolile oraşului Satu Mare), Csíkszereda, 1999, p. 89-102.

14 Tidul întreg: Instructio privata seu ţypus cursus annul pro sex humanioribus in usum magistrorum Sorietatis Jesu. Vezi Mészáros István, Az iskolaügy története Mgyarországon 966-1777 között (Istoria învăţământului din Ungaria între 996-1777), Budapest, 1981, p. 461.

15 Bura L., Iskolavárosunk ..loc. cit.

16 Bura László, Könyvek és könyvtárak Szatmáron és Németiben. A XVII. századtól a XIX. század közepéig (Cărţi şi biblioted în Sătmar şi Mintiu. Din secolul alXVII-leapână la mijlocul secolului al XIX-/ea), Csíkszereda, 2004, p. 178-188.

17 Viszocsányi Ferenc, Pereszléni Pál, Kövesdi Pál.

35