Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)
Istorie
Diana légár statutului său superior, în persoana lui Petru Cudar, acesta ocupă demnitatea de vice-paharnic regal în anul 136579. Relaţia de familiaritate i-a oferit lui Nicolae Fekech şi alte avantaje: în 1373, Petru Cudar, devenit jude al curţii regale, decide în mod arbitrar în favoarea protejatului său în procesul pe care Nicolae îl avea cu foştii proprietari ai moşiilor Rad şi Megyer80. In ciuda complexităţii exemplelor pe care le avem la dispoziţie în ceea ce priveşte relaţia familiilor descendente din neamul Kata cu alte familii nobile din comitat, devine din ce în ce mai vizibil că nu se poate defini un model comportamental al acestora în funcţie de originea antropologică. In urma analizelor efectuate, putem să observăm că, în secolele XIV-XV, factorul descendenţei de neam nu se manifestă în cadrul relaţiilor cu alte familii similare. In schimb, este vizibil că cel puţin conflictele, în privinţa cărora avem cele mai multe date documentare, izvorăsc în mod aproape banal între doi nobili vecini şi sunt mai frecvente şi mai îndelungate dacă două familii beneficiază de o situaţie economică asemănătoare. Extrapolând, se poate pune problema dacă nu tocmai descendenţa de neam a anumitor familii le impune statutul economic asemănător la un anumit moment din timp. Astfel, mulţi dintre cel care îşi au originea într-un strămoş care primise o donaţie regală se situează, de obicei, cu un secol sau două mai târziu în rândul nobilimii mijlocii a regatului, mai sus decât nobilii mici, eventual descendenţi ai iobagilor de cetate, dar mai jos decât aristocraţia regatului, care, stabilizată la finalul secolului al XIV-lea şi începutul celui următor, exclusese deja din rândurile ei pe majoritatea celor care fuseseră puternici în vechea orânduire. Dacă supravieţuiseră stingerii naturale sau nu se ruinaseră în cadrul vreunui proces, existau multe şanse ca familiile să se menţină la un nivel economic — şi social — relativ echilibrat, nu doar pe axa proprie, ci şi în comparaţie cu alţi nobili descendenţi din neam. Cu toate acestea, nu se poate determina un comportament social tipic nobilimii descendente din neam, cel puţin la nivelul datelor pe care le avem la dispoziţie. Legătura se poate face doar mult mai direct, pe baza similarităţii de statut social şi/sau economic, şi al relaţiilor de vecinătate. Bibliografie: Arhivele Naţionale ale Ungariei, fond Mohács Előtti Gyűjtemény, Diplomatikai Eevéltár (Colecţia documentelor de dinainte de Mohács, Arhiva Diplomatică). Engel Pál, A nemesi társadalom a középkori Ung megyében (Soáetatea nobiliară din comitatul medieval Ung), Budapest, 1998. Engel Pál, Középkori magyar genealógia (Genealogia Ungariei medievale), CD-ROM, 2003. Engel Pál, Magyarország világi archontológiája 1301-1457 (Arhontologia laică a Ungariei), voi. I-II, CD-ROM, Budapest, 1996. Georgius Fejér (coord.), Codex Diplomatics Hungáriáé Ecclesiastics ac Civilis, voi. V, Buda, 1829. Iegar, Diana, „Relaţia de familiaritate în Ugocea secolului al XV-lea”, in Satu Mare. Studii şi comunicări, 2008, p. 15-24. Kristó Gyula (coord.), Anjou-kori oklevéltár (Documenteleperioadei Angevine), voi. I, Budapest-Szeged, 1990. Mályusz Elemér (coord.), Zsigmond-kori oklevéltár (Documente din perioada lui Sigismund de Luxemburg), voi. II, Budapest, 1956. Mályusz Elemér-Borsa Iván (coord.), Zsigmond-kori oklevéltár (Documente din perioada lui Sigismund de Luxemburg), voi. III, IV, VI. Nagy Imre (coord.) ş. a., A zjchi és vásonkeőigróf Zichy-család idősb ágának oklevéltára (Documentele familiei Zichy), voi. I, Pest, 1871. Nagy Imre (coord.), Hazai Okmánytár, voi. VIII, Budapest, 1891. Neumann Tibor (coord.), Bereg megye hatóságának oklevelei, 1299-1526 (Diplomele instituţiilor comitatului Bereg 1299-1526), Nyíregyháza, 2006. Szabó István, Ugocsa megye (Comitatul Ugocea), Budapest, 1937. Szentpétery Imre - Borsa Iván (coord.), Az Arpádház} királyok okleveleinek kritikai jegyzéke (Indexül critic al documentelor arpadiene), voi. II, Budapest, 1961. Tringli István (coord.), A Perényi család levéltára 1222-1526 (Arhiva familiei Perényi 1222-1526), Budapest, 2008. 79 Engel Pál, Magyarország világi archontológiája... 80 MÓL, DL 24910. 18
