Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
D. Restaurarea, conservarea şi investigarea patrimoniului cultural
Adela Dobrescu prindea o bucată mica de material (un satin) despre care credem ca ar proveni din mânecile care erau ataşate corsetului. Dantelele sunt realizate în tehnica ciocănele şi erau dispuse pe partea din faţă, pe lateralele şi spatele corsetului. Dantelele de pe corset sunt de două feluri: o dantelă îngustă şi una mai lată. Dantela lată, de altfel cea mai frumoasă, este realizată din fir de argint aurit, în tehnica ciocănele şi este ornamentată cu motive florale care se suprapun unei reţele fine realizată tot din fir metalic de argint aurit. Dantela mai îngustă este realizată din mătase naturală şi fir metalic de argint aurit şi este ornamentată cu motive vegetale. Dantelele erau dispuse pe corset dinspre faţă în spate astfel: un rând din dantela lată şi două rânduri (formând un chenar) din dantela mai îngustă. Pe spatele corsetului acestea se uneau iar peste ele erau inserate alte două rânduri din dantela îngustă, care coborau până la baza corsetului. Restaurarea corsetului Datorită croiului corsetului cea mai mare parte din dantelă era vizibilă pe spatele şi lateralele acestuia. Faţa corsetului era spectaculoasă datorită panglicii înguste care îl închidea. Balenele erau dispuse de-a lungul corsetului, întărindu-1. Din nefericire din materialul suport, şi anume din materialul pe care erau prinse dantelele, nu s-a mai păstrat decât o bucată foarte mică. Acest lucru a determinat realizarea unei replici a acestei părţi a corsetului pe care să fie inserate dantelele. Materialele alese pentru a realiza replica au fost cât mai apropiate de cele originale, şi anume mătase naturală, vopsită în culoarea fragmentului rămas din materialul suport original, bumbac 100%, fire de mătase naturală. Croiul corsetului a fost impus de forma în care erau aşezate dantelele şi prin analogie cu corsetele de secol al XVIII-lea, aparţinând costumului de curte maghiar3. Am lipit noul suport de mătase pe un netex tip voal, care i-a conferit acestuia o ţinută corespunzătoare. După lipirea pe netex, am consolidat suportul de mătase pe o pânză de bumbac, vopsită şi ea în culoarea piesei. Am realizat acest lucru deoarece corsetul, prin definiţie, este un obiect vestimentar care susţine bustul şi pentru că balenele originale nu mai puteau fi refolosite. Dublura de bumbac urma să dea corsetului ţinuta necesară. Consolidarea s-a făcut cu fire de mătase nedegomată. Odată unite cele trei staturi de material am croit corsetul. A urmat inserarea dantelelor într-o formă cât mai apropiată de cea originală. A trebuit să ţinem seama de faptul că întregul costum avea să fie expus pe un manechin. Provocarea era dublă: corsetul trebuia să ia forma cea mai apropiată de original şi, în acelaşi timp, trebuia să corespundă dimensiunilor manechinului. Din fericire, ţinând seama de lungimea corsetului şi cea a fustei, am realizat ca dimensiunile manechinului corespund în mare măsură cu cele ale defunctei Thuri Sara. Una dintre provocările restaurării corsetului a fost aceea că, în partea din faţă, acesta se încheia cu o panglică, panglică care forma un zig-zag decorativ şi funcţional în acelaşi timp, dar care trecea printr-un număr mare de găici metalice. Din găicile originale s-au păstrat 2 bucăţi. Deteriorările fizico-chimice la care fuseseră supuse în timp, starea lor de conservare, făcea imposibilă folosirea lor. S-a optat pentru folosirea unui material metalic inoxidabil (sârmă Wiplla-folosită în stomatologie), dar uşor de mânuit, din care sau realizat toate găicile necesare. Forma şi dimensiunile acestora a fost determinată de cea a găicilor originale. Restaurarea panglicii s-a realizat printr-o metodă mixtă: lipire şi consolidare cu fire de mătase. Panglica a fost lipită cu CMC (carboximetilceluloză) 5% pe un suport de 3 F. Dózsa Katalin, Egy 18. századi, a 19. század végén átalakított magyar díszruha, Restaurálási tanulmányok, Magyar Múzeumi Egyesület, Budapest, 2004, p. 55. 220
